Un aport adecvat de vitamina D în timpul sarcinii ar putea fi asociat cu o sănătate orală mai bună a copiilor în primii ani de viaţă, potrivit unor date care indică o legătură între nivelurile materne ale acestei vitamine şi riscul de apariţie a cariilor dentare în copilăria timpurie.
Cercetători de la Facultatea de Medicină a Universităţii Zhejiang, din China, au raportat că niveluri mai ridicate ale 25-hidroxivitaminei D (25-OH-vitamina D) în plasma maternă, măsurate pe parcursul sarcinii, s-au asociat cu o probabilitate mai mică de carii dentare la copii.
Caria dentară în copilăria timpurie este definită prin prezenţa uneia sau mai multor cavităţi sau leziuni necavitare, suprafeţe dentare lipsă din cauza cariilor ori suprafeţe obturate, la copiii cu vârsta de până la 71 de luni (5 ani şi 11 luni), şi reprezintă o problemă majoră de sănătate pediatrică la nivel global.
Dincolo de afectarea directă a dinţilor, boala poate provoca durere, dificultăţi de masticaţie, boli secundare ale pulpei dentare şi ale zonei apicale, modificări de aspect şi consecinţe asupra vieţii şcolare. Aceste efecte pot fi însoţite de impact asupra performanţei şcolare, precum şi de costuri suplimentare pentru familii şi societate.
O analiză realizată în 193 de ţări membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru perioada 2007–2017, a arătat o prevalenţă medie a cariilor în copilăria timpurie de 23,8% la copiii sub 3 ani şi de 57,3% la cei cu vârste între 3 şi 6 ani.
În China, un sondaj naţional privind sănătatea orală, publicat în 2015, a raportat o prevalenţă a cariilor de 71,9% în rândul copiilor de 5 ani.
Mineralizarea dinţilor începe încă din perioada intrauterină. Unele studii au indicat intervalul gestaţional dintre săptămânile 13 şi 17 ca fiind critic pentru mineralizarea dinţilor anteriori maxilari, iar majoritatea dinţilor temporari încep să se mineralizeze din trimestrul al doilea până în trimestrul al treilea de sarcină. Vitamina D joacă un rol în menţinerea echilibrului calciului şi fosforului în timpul formării smalţului dentar şi susţine ulterior procesele de remineralizare după apariţia dinţilor pe arcadă. Receptorii funcţionali pentru vitamina D sunt prezenţi în ameloblaste (celula epitelială cu rol în formarea matricei smalţului dentar) şi odontoblaste (cele mai importante celule ale pulpei dentare, care depun dentina atât înainte de erupţia dintelui - dentina primară-, cât şi pe parcurul vieţii dintelui, în funcţie de factorii care acţionează asupra lui - caria dentară, traumatisme dentare), la niveluri considerate suficiente pentru susţinerea formării matricei smalţului şi a organizării sale în structuri prismatice.
Recomandările actuale vizează menţinerea nivelului matern de 25-OH-vitamina D peste 30 ng/mL pe durata sarcinii, însă deficitul de vitamina D rămâne frecvent. În acest context, autorii studiului, publicat recent în revista JAMA Network Open, au analizat asocierea dintre nivelurile de vitamina D la gravide şi apariţia cariilor dentare la copii.
Studiul s-a bazat pe date colectate în cadrul unor vizite clinice realizate în provincia Zhejiang, din China, unde au fost efectuate determinări ale 25-OH-vitamina D în fiecare trimestru de sarcină, urmate ulterior de examinări stomatologice la copii, în primii ani de viaţă. Designul studiului nu a inclus grupuri de tratament şi control.
Cohorta analizată a inclus 4.109 perechi mamă–copil. La ultima examinare stomatologică, 960 de copii prezentau carii în copilăria timpurie, în timp ce 3.149 nu aveau această afecţiune. Nivelurile plasmatice materne de vitamină D au fost măsurate în primul, al doilea şi al treilea trimestru, fiind utilizate şi categorii care defineau deficitul de vitamina D ca valori sub 20 ng/mL.
Examinările stomatologice pediatrice au înregistrat dinţii temporari afectaţi de carii, lipsă sau trataţi prin obturaţii, iar caria în copilăria timpurie a fost definită printr-un scor de cel puţin 1. Analizele epidemiologice observaţionale au evaluat legătura dintre nivelurile de vitamina D din fiecare trimestru şi prezenţa cariilor, momentul primei diagnosticate între 1 şi 6 ani, precum şi rezultatele examinărilor repetate din copilăria timpurie.
Rezultatele au indicat că, pe măsură ce nivelul de 25-OH-vitamina D al mamei a fost mai mare în timpul sarcinii, riscul ca micuţii să aibă carii a fost mai mic. Această asociere a fost observată în toate cele trei trimestre, inclusiv la ultima evaluare stomatologică, când valorile mai ridicate s-au legat de o probabilitate mai redusă de carii (raport de şanse 0,98 în trimestrul I, 0,98 în trimestrul II şi 0,99 în trimestrul III), atunci când vitamina D a fost analizată pe o scală continuă.
Compararea grupurilor a indicat niveluri mai scăzute de vitamina D în trimestrul al doilea şi al treilea la mamele copiilor cu carii, în timp ce în primul trimestru nu s-a observat o diferenţă semnificativă între grupuri. Analizele de urmărire de la vârsta de 1 până la 6 ani au evidenţiat un tipar similar în ceea ce priveşte momentul apariţiei cariilor, cu rapoarte de risc de 0,99 în primul trimestru, 0,98 în al doilea şi 0,99 în al treilea, pentru nivelurile materne de vitamina D analizate continuu.
În ansamblu, nivelurile mai ridicate de vitamina D la mamă pe parcursul sarcinii s-au asociat cu un risc mai scăzut de carii dentare în copilăria timpurie. Autorii notează că sarcina, în special perioada de mijloc şi cea târzie, a părut a fi intervalul în care valorile mai mari ale vitaminei D au avut cea mai puternică asociere cu un număr mai mic de carii şi cu mai puţini dinţi temporari afectaţi, lipsă sau trataţi.
