Cercetătorii americani testează o nouă strategie terapeutică pentru boala polichistică renală, axată pe anticorpi capabili să pătrundă în interiorul chisturilor şi să blocheze semnalele de creştere care susţin mărirea lor progresivă. Rezultatele, obţinute în studii preclinice pe şoareci, sugerează un potenţial mod de a încetini sau chiar inversa evoluţia afecţiunii.
Boala polichistică renală, o afecţiune ereditară caracterizată prin formarea progresivă a chisturilor cu lichid în rinichi, duce treptat la deteriorarea ţesutului renal şi, în stadii avansate, pacienţii necesită dializă.
În prezent nu există tratament curativ, iar opţiunile disponibile au eficienţă limitată şi pot provoca efecte adverse semnificative.
În acest context, o echipă de la University of California - Santa Barbara explorează utilizarea unor anticorpi monoclonali proiectaţi special pentru a penetra chisturile şi a interveni direct asupra mecanismelor care susţin creşterea necontrolată a acestora.
Potrivit autorilor, principalul obstacol al terapiilor actuale este incapacitatea moleculelor terapeutice, în special a anticorpilor clasici de tip IgG (imunoglobulina G, cel mai frecvent tip de anticorp prezent în sânge şi în multe fluide ale organismului), de a traversa straturile celulare care izolează chisturile.
Aceste structuri funcţionează ca nişte camere închise, unde celulele epiteliale secretă factori de creştere ce se leagă de receptori proprii sau vecini, declanşând un ciclu continuu de auto-stimulare care favorizează extinderea chisturilor.
În absenţa unei modalităţi de a pătrunde în interiorulacestor formaţiuni, tratamentele nu pot opri acest proces.
În această nouă abordare, cercetătorii de la UC Santa Barbara au utilizat imunoglobulina A dimerică (dIgA), un tip de anticorp natural care poate traversa membranele epiteliale.
În mod obişnuit, dIgA se regăseşte în lacrimi, salivă sau mucus şi acţionează ca linie de apărare împotriva agenţilor patogeni.
Echipa a pornit de la ipoteza că acest mecanism de transport ar putea fi folosit pentru a introduce un anticorp terapeutic direct în chisturi.
Pentru a valida această strategie, cercetătorii au modificat structura unui anticorp IgG, convertindu-l într-o formă dIgA capabilă să se lege de receptorii implicaţi în migrarea prin membrană, un mecanism prin care anumite proteine sunt transportate într-o singură direcţie prin stratul celular pentru a ajunge în compartimente altfel inaccesibile, precum interiorul chisturilor.
Ţinta aleasă a fost receptorul cMET, un element-cheie în ciclul de creştere al chisturilor. Testele realizate în modele murine au arătat că noul anticorp pătrunde în chisturi şi rămâne acolo.
Activitatea receptorului cMET s-a redus semnificativ, ceea ce a dus la diminuarea semnalelor care stimulează proliferarea celulară.
Mai mult, tratamentul a declanşat moartea celulară controlată (apoptoză) în celulele epiteliale ale chisturilor, fără a afecta ţesutul renal sănătos. Autorii notează că nu au fost observate efecte toxice evidente în alte structuri renale.
Cercetătorii subliniază că aceste molecule sunt experimentale şi nu sunt aprobate pentru uz clinic. Cercetarea se află într-un stadiu preclinic, iar trecerea spre studii la oameni va necesita timp, tehnologii suplimentare şi parteneriate în domeniul terapiilor pentru boala polichistică renală.
Echipa intenţionează să testeze şi alţi factori de creştere menţionaţi în literatura ştiinţifică, precum şi combinaţii de anticorpi care să vizeze alţi receptori diferiţi, pentru a identifica varianta cea mai eficientă în încetinirea sau inversarea evoluţiei bolii.
Studiul a fost publicat recent în revista Cell Reports Medicine şi a fost realizat cu sprijinul Institutelor Naţionale de Sănătate (NIH) şi al Departmentului Apărării din Statele Unite.
