Un nou tip de test de sânge ar putea permite o evaluare mai precisă a funcţiei renale pentru a identifica pacienţii cu risc crescut de evoluţie severă a bolii, comparativ cu metodele folosite în practica clinică curentă.
Testul măsoară o proteină numită cistatină C, spre deosebire de metoda standard care evaluează nivelul de creatinină, un produs rezidual rezultat din degradarea musculară.
Creatinina este influenţată de factori precum masa musculară, vârsta, sexul biologic, profilul nutriţional sau medicamentele administrate, ceea ce poate duce la interpretări eronate.
În trecut, medicii interpretau rezultatele testelor renale şi în funcţie de rasa pacientului, pe baza unor presupuneri eronate că persoanele din anumite grupuri rasiale au, în general, o masă musculară mai mare. Aceste prejudecăţi au dus la estimări inexacte ale funcţiei renale
Noile ghiduri clinice recomandă includerea cistatinei C în calculul ratei de filtrare glomerulară (GFR), indicatorul care arată cât de bine filtrează rinichii sângele. Spre deosebire de creatinină, nivelul plasmatic al cistatinei C nu este afectat de masa musculară, deşi poate fi influenţat de anumite afecţiuni medicale.
Un studiu recent, realizat pe peste 800.000 de pacienţi, a comparat valorile GFR obţinute prin ambele metode.
Cercetătorii au observat diferenţe semnificative între cele două estimări la unii participanţi.
La pacienţii trataţi în ambulatoriu, în aproximativ 11% dintre cazuri, valorile GFR calculate pe baza cistatinei C au fost cu peste 30% mai mici decât cele obţinute prin metoda bazată pe creatinină, ceea ce indică semne ale unei boli renale mai avansate, respectiv o afectare renală mai severă decât estimată iniţial.
Rezultatele, prezentate la reuniunea Kidney Week 2025 a Societăţii Americane de Nefrologie şi publicate recent, în revista JAMA, au arătat că aceşti pacienţi au avut, pe o perioadă medie de urmărire de 11 ani, rate mai mari de deces, evenimente cardiovasculare şi au necesitat dializă sau transplant renal, comparativ cu persoanele la care cele două metode ofereau estimări similare.
Diferenţe similare au fost observate la 35% dintre pacienţii spitalizaţi, însă impactul clinic în această categorie necesită cercetări suplimentare, potrivit autorilor.
„Rezultatele noastre subliniază importanţa măsurării ambilor biomarkeri - creatinina şi cistatina C - pentru a înţelege cu adevărat cât de bine funcţionează rinichii, mai ales la vârstnici sau la pacienţii cu afecţiuni complexe”, a declarat coordonatorul studiului, dr. Morgan Grams, de la NYU Langone Health, citat într-un comunicat.
Evaluarea simultană a celor doi indicatori ar putea permite identificarea timpurie a mult mai multor persoane cu disfuncţie renală, prin completarea „punctelor oarbe” ale fiecărui test în parte.
Specialiştii care au comentat rezultatele studiului într-un editorial din revista JAMA au subliniat că sistemele de sănătate care au introdus deja testarea cistatinei C au observat îmbunătăţiri semnificative în luarea deciziilor clinice. Totuşi, costul mai ridicat al testului face improbabilă înlocuirea completă a metodei bazate pe creatinină.
Studiul reprezintă un progres important în direcţia unei evaluări mai corecte şi mai exacte a funcţiei renale, subliniind cât de mult poate conta interpretarea analizelor de sânge pentru depistarea timpurie a bolii şi pentru prevenirea potenţialelor complicaţii.
