O nouă abordare ar putea schimba modul în care sunt administrate unele antibiotice cu risc ridicat, permiţând ajustarea rapidă a dozelor şi reducerea efectelor adverse. Soluţia propusă este un plasture inteligent care urmăreşte concentraţia medicamentului în organism aproape în timp real, fără recoltări repetate de sânge.
Vancomicina este un antibiotic utilizat în special în spitale, în infecţii grave rezistente la alte tratamente sau atunci când infecţia s-a răspândit în sânge. Dozarea sa este dificilă. O doză prea mică poate fi ineficientă, iar una prea mare poate duce la leziuni renale severe sau chiar la deces.
Până la 40% dintre pacienţii trataţi cu vancomicină dezvoltă o formă de afectare renală acută. În prezent, monitorizarea dozelor se face prin teste de sânge repetate. Procedura este invazivă, consumatoare de timp şi nu oferă întotdeauna datele necesare suficient de rapid.
Pentru a depăşi aceste limite, cercetători de la Universitatea New South Wales (UNSW), împreună cu compania de tehnologie australiană Nutromics, care dezvoltă dispozitive portabile minim invazive pentru monitorizarea în timp real a medicamentelor şi markerilor biologici din organism, au dezvoltat un plasture care măsoară nivelul antibioticului la fiecare cinci minute.
Rezultatele unui studiu clinic au fost publicate în Nature Biotechnology şi arată că principalele provocări ştiinţifice şi de siguranţă au fost depăşite. Dispozitivul foloseşte senzori bazaţi pe ADN sintetic, numiţi aptameri. Aceştia sunt molecule care se leagă selectiv de substanţe-ţintă din organism. Aptamerii sunt integraţi pe microace aplicate pe braţul pacientului, care prelevează lichid din spaţiul de sub piele, fără a necesita puncţii venoase.
Participanţii la studiu au raportat că aplicarea plasturelui a fost aproape nedureroasă, ceea ce îl face mult mai confortabil decât recoltările clasice de sânge. Tehnologia poate fi adaptată şi pentru monitorizarea altor medicamente sau markeri biologici, iar compania australiană lucrează deja la dezvoltarea unor plasturi similari pentru alte afecţiuni.
Autorii studiului notează potenţialul acestei abordări în situaţii clinice critice, precum sepsisul, unde simptomele pot fi nespecifice şi întârzierea tratamentului creşte riscul de deces. Posibilitatea de a măsura rapid markeri specifici ar putea permite iniţierea mai promptă a tratamentului adecvat.
Studiile iniţiale privind aptamerii ca instrumente de diagnostic au fost realizate anterior pe modele animale. Colaborarea cu compania australiană de diagnostic a permis transformarea cercetării de laborator într-un dispozitiv care poate fi produs şi utilizat în mediul clinic.
Teste clinice cu plasturele inteligent sunt în desfăşurare în unităţi de terapie intensivă din Australia. Compania speră să obţină aprobarea autorităţilor de reglementare din Statele Unite anul viitor şi explorează adaptarea tehnologiei pentru alte domenii medicale, inclusiv monitorizarea pacienţilor în cardiologie sau triajul rapid în camerele de gardă.
