Cercetătorii au făcut un pas important către medicina personalizată în tratamentul sepsisului şi al altor afecţiuni critice. Într-un efort comun, echipe de specialişti au reuşit să stabilească un nou cadru standardizat pentru înţelegerea răspunsului biologic complex al organismului în faţa infecţiilor severe, deschizând drumul către terapii adaptate fiecărui pacient şi o abordare mai precisă în îngrijirea celor mai grav bolnavi.
Un laborator de cercetare al Universităţii din Malta se află în prim-planul unui progres ştiinţific internaţional major, care ar putea transforma modul în care sunt trataţi pacienţii critici.
Echipa, coordonată de dr. Brendon Scicluna, conducător al Laboratorului de Imunologie Translaţională şi Infecţii (Translational Immunology and Infection Lab) din cadrul Universităţii din Malta, a dezvoltat un nou cadru internaţional care explică mai clar mecanismele biologice complexe ale sepsisului şi oferă baza pentru tratamente adaptate fiecărui pacient.
De zeci de ani, dezvoltarea unor terapii eficiente pentru afecţiuni grave precum sepsisul, sindromul de detresă respiratorie acută (SDRA) sau traumatismele majore a fost îngreunată de un obstacol fundamental: reacţiile organismului diferă de la un pacient la altul. Această diversitate, cunoscută sub numele de heterogenitate biologică, a împiedicat descoperirea de tratamente universale. Două studii recente propun, acum, o soluţie concretă: o clasificare standardizată a pacienţilor în subtipuri biologice distincte, bazate pe profilul molecular.
Primul studiu, condus de dr. Scicluna, a analizat datele a peste 1.800 de pacienţi. Folosind o metodă avansată numită transcriptomică sangvină - care urmăreşte activitatea a mii de gene pentru a descrie în timp real răspunsul imun al organismului - cercetătorii au identificat trei subtipuri majore de sepsis, denumite „Subtipuri Transcriptomice Standardizate” (CTS):
- CTS1, asociat unui răspuns inflamator puternic, declanşat de o activare intensă a neutrofilelor (celule ale sistemului imunitar);
- CTS2, caracterizat prin dereglări ale coagulării şi ale metabolismului hemului, componenta esenţială a hemoglobinei;
- CTS3, definit de un profil imun specific, dominat de semnale antivirale şi reacţii similare celor observate în respingerea transplantului de organe.
„Propunem un model standardizat pentru cercetarea în sepsis. Acest cadru unifică ani de studii şi creează un limbaj comun care permite o colaborare reală între centrele medicale din întreaga lume. Împreună, rezultatele celor două studii oferă dovezi solide că abordarea bazată pe date şi integrarea multidisciplinară reprezintă viitorul îngrijirii critice”, a declarat dr. Scicluna, citat într-un comunicat al universităţii.
Rezultatele au şi o consecinţă importantă: o reevaluare a unui studiu clinic major a arătat că pacienţii din grupul CTS2 au fost afectaţi negativ de administrarea corticosteroizilor, un tratament antiinflamator utilizat frecvent în sepsis. Această constatare subliniază nevoia urgentă de a renunţa la tratamentele standard aplicate uniform şi de a adopta medicina de precizie.
Al doilea studiu, realizat de consorţiul internaţional SUBSPACE, la care a contribuit şi dr. Scicluna, completează această abordare. Analizând peste 7.000 de probe biologice din 37 de cohorte de pacienţi, cercetătorii au identificat două modele principale de dereglare imună: unul la nivelul celulelor mieloide (primele care reacţionează la infecţie) şi altul la nivelul celulelor limfoide (responsabile de imunitatea adaptativă). Surprinzător, aceste modele au fost observate nu doar în sepsis, ci şi la pacienţi cu SDRA, traumatisme sau arsuri severe, sugerând existenţa unor mecanisme biologice comune în bolile critice.
Prin aceste descoperiri, comunitatea ştiinţifică dispune acum de un instrument comun pentru clasificarea pacienţilor critici, facilitând proiectarea unor studii clinice mai precise şi dezvoltarea unor terapii personalizate. Acest pas deschide calea către o nouă eră a medicinei de precizie pentru pacienţii din secţiile de terapie intensivă.
Studiile au fost publicate în revista Nature Medicine.
