Noile tehnologii care reproduc digital organele umane încep să schimbe modul în care sunt tratate bolile cardiovasculare. Folosind modele virtuale personalizate ale inimii, medicii pot testa intervenţiile înainte de a le aplica pacientului, ceea ce duce la proceduri mai sigure şi mai eficiente.
Cercetători de la Johns Hopkins University au evaluat în premieră, într-un studiu clinic, utilizarea tehnologiei „geamănului digital” în cazul inimii pentru ghidarea tratamentului aritmiilor ventriculare, un tip de ritm cardiac anormal care poate pune viaţa în pericol.
Rezultatele au fost publicate pe 1 aprilie, în revista New England Journal of Medicine - NEJM. Studiul, denumit TWIN-VT, a inclus zece pacienţi care suferiseră infarct miocardic şi prezentau tahicardie ventriculară.
În mod obişnuit, aceste aritmii sunt tratate prin ablaţie cardiacă, o procedură care distruge zonele de ţesut responsabile de declanşarea ritmului anormal. Identificarea acestor zone este însă dificilă, iar intervenţiile iar procedurile durează mult şi au rate de succes limitate. Aritmiile reapar frecvent, ceea ce impune repetarea intervenţiei şi poate duce la o afectare suplimentară a inimii.
În acest studiu, pentru fiecare pacient a fost creat un model digital personalizat al inimii, pe baza imaginilor tridimensionale obţinute prin rezonanţă magnetică (RMN) cu substanţă de contrast.
Aceste modele au permis simularea modului în care impulsurile electrice circulă prin inimă şi identificarea zonelor care generează aritmia.
De asemenea, cercetătorii au putut testa diferite scenarii de tratament şi au estimat riscul de recurenţă după ablaţie.
Ţintele identificate în modelul digital au fost apoi integrate într-un sistem de navigaţie utilizat în sala de intervenţie, care ghidează cateterul de ablaţie. Procedurile au fost realizate pe baza acestor predicţii, ceea ce a permis o intervenţie mai rapidă şi mai precisă, concentrată doar pe zonele critice ale inimii, implicate direct în apariţia aritmiei.
Clipul video prezintă un model digital al inimii unui pacient cu tahicardie ventriculară. Cercetătorii stimulează inima cu un impuls electric pentru a identifica locul în care apare aritmia. Într-o inimă normală, curentul ar traversa ţesutul fără obstacole, însă aici este blocat într-o zonă afectată, marcată cu galben. Credit: Johns Hopkins University, 1 aprilie 2026
Lucrând cu „gemeni digitali” ai inimii pacienţilor, medicii au îmbunătăţit rezultatele ablaţiei cardiace la pacienţii cu aritmii care pun viaţa în pericol.
În primul studiu clinic care a evaluat această tehnologie, cercetătorii de la Johns Hopkins University au creat replici digitale ale inimii pacienţilor şi au testat procedurile pe aceste modele înainte de a le aplica în practică.
Utilizarea gemenilor digitali a dus la intervenţii mai rapide şi semnificativ mai precise, reducând recurenţa aritmiilor comparativ cu metodele standard.
După ablaţie, medicii nu au mai putut induce aritmii la niciunul dintre pacienţi, ceea ce indică succesul procedurii.
Doi pacienţi au prezentat episoade scurte în perioada de vindecare, însă la peste un an de la intervenţie toţi cei zece pacienţi nu mai prezentau aritmii.
Rata de succes pe termen lung pentru ablaţia realizată prin metode tradiţionale este de aproximativ 60%, comparativ cu 100% în acest studiu.
În plus, opt pacienţi au întrerupt complet medicaţia pentru controlul aritmiilor, iar ceilalţi doi au redus dozele.
Autorii studiului subliniază că tehnologia este sigură şi aplicabilă pe scară largă „cu rezultate foarte bune”.
Modelele digitale îi pot ajuta pe medici să analizeze toate sursele posibile ale aritmiei, inclusiv pe cele care nu pot fi detectate prin metodele clinice obişnuite.
Echipa intenţionează să testeze această abordare într-un studiu clinic mai amplu şi lucrează la adaptarea tehnologiei pentru utilizare rapidă computerizată, astfel încât medicii să poată obţine informaţii în câteva minute.
Totodată, cercetătorii urmăresc extinderea utilizării tehnologiei „gemenilor digitali” şi la alte afecţiuni cardiace.
