Cancerul ovarian este dificil de depistat în stadii incipiente, iar metodele actuale de screening nu reuşesc întotdeauna să identifice boala atunci când tratamentul este cel mai eficient. O nouă tehnologie propune o abordare diferită, concentrată pe examinarea trompelor uterine, considerate în prezent un posibil punct de origine al unor forme agresive de cancer.
Un studiu publicat în revista Biophotonics Discovery descrie un endoscop reproiectat, capabil să vizualizeze interiorul trompelor uterine şi să colecteze simultan celule.
Dispozitivul, un endoscop tubular cu recoltare celulară, denumit CAFE, are un diametru sub un milimetru şi este conceput pentru a naviga în structura îngustă şi sinuoasă a trompelor uterină, captând semnale optice şi probe celulare asociate stadiilor timpurii ale bolii.
Majoritatea cancerelor ovariene sunt carcinoame seroase de grad înalt. Tot mai multe date arată că multe dintre acestea nu pornesc din ovar, ci din leziuni precursoare situate în trompele uterine. Aceste leziuni pot persista ani de zile înainte ca boala să se răspândească, oferind o posibilă fereastră pentru depistarea bolii.
Pe măsură ce aceste celule anormale evoluează, ele modifică mediul local, inclusiv metabolismul, structura ţesutului şi vascularizaţia. Aceste schimbări influenţează modul în care ţesutul reflectă şi emite lumină, în special în imagistica prin fluorescenţă. În acelaşi timp, celulele pot fi identificate prin analize citologice sau moleculare, dacă sunt recoltate în număr suficient.
Trompele uterine sunt dificil de explorat imagistic. Diametrul lor intern poate fi sub un milimetru, iar pereţii sunt flexibili şi pliati. Dispozitivele anterioare ofereau imagini limitate sau nu permiteau recoltarea de celule.
Noul sistem CAFE a fost dezvoltat pe baza feedbackului clinicianilor. Endoscopul este flexibil şi compatibil cu ghiduri de navigaţie, ceea ce facilitează avansarea în lumenul îngust.
Sistemul optic combină iluminarea cu lumină albă pentru orientare cu imagistica în lumină albastră, care permite evaluarea proprietăţilor ţesutului prin reflectanţă şi fluorescenţă. Un ansamblu de fibre optice cu densitate crescută şi o lentilă adaptată pentru focalizare la distanţe foarte mici permit obţinerea de imagini clare în apropierea peretelui tubar.
Dispozitivul include şi un canal de lucru pentru recoltarea celulară. În locul unui fir expus care ar putea leza ţesutul, sistemul utilizează o metodă de tip „cupă”, care colectează celulele epiteliale direct în vârful endoscopului, reducând riscul de traumatism.
Performanţa a fost evaluată pe trompe uterine umane intacte, recoltate chirurgical de la trei paciente, în cadrul unor experimente realizate la New York Presbyterian Queens Hospital. Toate probele analizate au fost confirmate ca fiind benigne.
Imagini ale trompei uterine. (a) Exemplu de imagine cu autofluorescenţă la 405 nm a lumenului medial al trompei uterine (FT). Se obţine un semnal puternic chiar şi la timpi scurţi de expunere (100 ms). (b) Imagine color în lumină albă prin reflectanţă, obţinută în timpul retragerii endoscopului de-a lungul unei trompe uterine umane ex vivo. (c) Imagine în lumină albă prin reflectanţă, vedere externă a extremităţii fimbriale a trompei uterine (extremitatea cu franjuri a trompei uterine). Credit imagine: D. Gálvez et al., Biophotonics Discovery
Endoscopul a fost introdus cu succes şi a generat imagini din mai multe regiuni ale trompelor. Imaginile în lumină albă au evidenţiat structura şi vasele de sânge mici, iar cele în lumină albastră au surprins semnale de reflectanţă şi fluorescenţă.
Semnalele de fluorescenţă au fost puternice chiar şi la timpi scurţi de expunere, ceea ce indică o sensibilitate adecvată pentru detectarea diferenţelor subtile. Analiza s-a bazat pe raporturi între semnalele optice, nu doar pe intensitatea lor, iar rezultatele au fost în general similare între trompele stângă şi dreaptă ale aceleiaşi paciente.
Endoscopul a reuşit să colecteze constant cantităţi mari de celule epiteliale, de la zeci de mii până la sute de mii per probă, suficiente pentru analize citologice şi moleculare. Testele de siguranţă au arătat că dispozitivul respectă standardele pentru expunerea electrică şi laser, iar metodele de sterilizare nu i-au afectat performanţa. Analizele ulterioare nu au evidenţiat leziuni vizibile ale ţesutului după procedură.
Autorii subliniază că rezultatele reprezintă o etapă preliminară. Studiul a vizat ţesut benign şi a urmărit demonstrarea siguranţei şi funcţionalităţii dispozitivului. Cercetări viitoare vor evalua capacitatea metodei de a diferenţia între ţesut sănătos şi leziuni precursoare sau cancer.
Dacă rezultatele vor fi confirmate, tehnologia ar putea avea relevanţă în special pentru persoanele cu risc crescut de cancer ovarian, cum sunt cele cu mutaţii BRCA1 sau BRCA2, pentru care se recomandă adesea intervenţii chirurgicale preventive. Un instrument minim invaziv ar putea oferi, în timp, o alternativă pentru monitorizarea riscului.
