Un marker din sânge ar putea anticipa răspunsul la tratamentul cu antidepresive

Un marker din sânge ar putea anticipa răspunsul la tratamentul cu antidepresive

Un nou studiu arată că un marker măsurat în sânge înainte de începerea tratamentului ar putea indica dacă un pacient cu depresie majoră va răspunde la un anumit antidepresiv şi ar putea contribui, în viitor, la stabilirea mai promptă a tratamentului adecvat.

Tulburarea depresivă majoră afectează aproximativ 330 de milioane de persoane la nivel mondial. Boala se manifestă prin tristeţe persistentă, lipsă de speranţă şi un sentiment persistent de deznădejde, scăderea motivaţiei, pierderea interesului pentru activităţile zilnice şi, uneori, tulburări de somn sau modificări ale apetitului.

Printre cele mai prescrise tratamente se numără inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI/ISRS), o clasă de medicamente antidepresive. Deşi pot fi eficiente, aceste medicamente nu funcţionează la fel pentru toţi pacienţii, iar alegerea terapiei implică adesea mai multe încercări succesive.

Cercetători de la Circular Genomics Inc., University of New Mexico, Fondation FondaMental şi alte instituţii de cercetare au identificat un posibil biomarker asociat cu răspunsul la tratamentul cu SSRI.

Rezultatele au fost publicate în revista Molecular Psychiatry. Markerul identificat este un ARN circular (moleculă de acid ribonucleic care nu codifică proteine), denumit CDR1as.

În cadrul studiului, echipa a analizat probe de sânge recoltate de la pacienţi diagnosticaţi cu tulburare depresivă majoră înainte de iniţierea tratamentului antidepresiv.

Cercetătorii au măsurat nivelurile CDR1as, o moleculă prezentă atât în sânge, cât şi în ţesutul cerebral.

ARN-urile circulare sunt molecule stabile, abundente în creier, formate printr-un proces de recombinare a unor segmente genetice provenite din genele ce codifică proteine. Aceste molecule sunt implicate în dezvoltarea şi funcţionarea creierului, pot traversa bariera hemato-encefalică şi sunt sensibile la modificări ale activităţii sinaptice şi ale semnalizării receptorilor neuronali.

Nivelurile CDR1as au fost determinate printr-o tehnică de laborator de tip reacţie de polimerizare în lanţ specifică pentru ARN circular, metodă care amplifică şi detectează materialul genetic din sânge.

Cercetătorii au comparat valorile iniţiale ale CDR1as la pacienţii care au răspuns ulterior la tratamentul cu sertralină, un SSRI prescris frecvent, cu cele ale pacienţilor la care simptomele nu s-au ameliorat.

Analiza a inclus două cohorte independente provenite din studiile clinice EMBARC (Establishing Moderators and Biosignatures of Antidepressant Response in Clinical Care) şi ANTARES (Biomarkers of Antidepressant Response).

Rezultatele au arătat că, înainte de începerea tratamentului, expresia CDR1as diferă între pacienţii care vor răspunde simptomatic la sertralină şi cei care nu vor răspunde.

Date suplimentare provenite din studii observaţionale asupra răspunsului la antidepresive au arătat că nivelurile CDR1as sunt asociate cu efectele inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei, analizaţi în ansamblu, nu doar cu un singur medicament.

Cercetătorii au evaluat şi modificările nivelurilor CDR1as după tratamentul cu sertralină. La pacienţii care au răspuns la terapie, nivelurile s-au modificat, iar evoluţia acestor modificări după tratament a fost asociată cu remisia pe termen lung.

Autorii au arătat că nivelurile CDR1as din sânge pot prezice remisia simptomelor la pacienţii trataţi cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei. Aceeaşi asociere nu a fost observată la pacienţii care au primit placebo sau bupropion, un alt tip de antidepresiv.

Studii experimentale realizate pe animale şi pe culturi de neuroni umani, concepute pentru a clarifica mecanismele biologice implicate, au sugerat că forma de Cdr1as la şoarece este puternic influenţată de activitatea receptorului 5-HT2A pentru serotonină şi a receptorului pentru factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF - un membru al familiei de factori de creştere ai neurotrofinelor).

Autorii concluzionează că CDR1as, o formă de ARN cu structură închisă, circulară, prezentă în cantitate mare în creier, este asociat cu mecanisme cunoscute ale răspunsului la antidepresive şi poate servi drept biomarker sanguin pentru predicţia răspunsului şi a remisiei în cazul tratamentului cu SSRI.

recentul studiu a analizat în mod specific sertralina, dar cercetări viitoare ar putea examina dacă aceeaşi asociere este valabilă şi pentru alte medicamente din categoria inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei, utilizate frecvent în practică.

viewscnt