Durerea persistă mai frecvent la femei decât la bărbaţi, iar diferenţa pare să aibă o explicaţie biologică. Un nou studiu arată că sistemul imunitar al bărbaţilor este mai eficient în oprirea semnalelor dureroase, ceea ce poate contribui la o recuperare mai rapidă după leziuni.
Un nou studiu sugerează că diferenţele dintre bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte evoluţia durerii au o bază biologică. Cercetarea indică faptul că anumite mecanisme ale sistemului imunitar, influenţate de hormonii sexuali masculini, pot contribui la remiterea mai rapidă a durerii la bărbaţi şi pot explica de ce femeile sunt mai expuse riscului de durere cronică.
Cercetarea, coordonată de cercetători de la Michigan State University şi publicată în februarie, în revista Science Immunology, indică faptul că anumite monocite - celule ale sistemului imunitar - produc o proteină antiinflamatoare numită interleukina-10. Această proteină reduce activitatea celulelor nervoase implicate în transmiterea durerii, contribuind la „oprirea” semnalelor dureroase.
Producerea acestor monocite cu rol analgezic este stimulată de hormonii sexuali masculini, inclusiv testosteronul. În experimentele pe şoareci cu leziuni, masculii au avut un număr mai mare de monocite producătoare de interleukină-10 comparativ cu femelele. În acelaşi timp, durerea după leziune a dispărut mai rapid la masculi.
Rezultate similare au fost observate şi la oameni. Într-un grup de 245 de persoane aflate în recuperare după anumite leziuni, durerea a scăzut mai rapid la bărbaţi decât la femei. Această evoluţie s-a asociat cu niveluri mai ridicate de monocite şi interleukină-10 la bărbaţi.
Pentru a testa rolul hormonilor, cercetătorii au administrat şoarecilor femele, cărora le fuseseră îndepărtate ovarele, implanturi subcutanate care eliberează testosteron. Nivelurile de interleukină-10 au crescut, iar durerea s-a redus mai rapid. În schimb, la şoarecii masculi cărora le-au fost îndepărtate testiculele, ceea ce a dus la scăderea testosteronului, nivelurile de interleukină-10 au scăzut, iar dispariţia durerii a fost întârziată.
Autorii subliniază că dispariţia mai lentă a durerii creşte riscul ca aceasta să devină cronică, ceea ce ar putea explica frecvenţa mai mare a durerii cronice la femei.
În continuare echipa urmăreşte investigarea unor tratamente care să vizeze această cale biologică şi să stimuleze producţia de interleukină-10.
Potrivit autorilor, rezultatele deschid perspectiva unor tratamente care nu se bazează pe opioide şi care ar putea preveni apariţia durerii cronice.
