Ce este radonul?
Radonul este un gaz radioactiv fără miros, culoare sau gust.
Radonul este produs din degradarea radioactivă naturală a uraniului din sol şi roci. Deşi este un gaz, produşii săi de descompunere radioactivă nu sunt gaze, ele ataşându-se de particule de praf din aer. Prin inhalare, radiaţia emisă de aceste particule poate deteriora celulele pulmonare, iar expunerea pe termen lung poate duce la dezvoltarea cancerului pulmonar.
În aer liber, radonul se diluează rapid la concentraţii foarte scăzute şi, în general, nu reprezintă o problemă. Nivelul mediu de radon în exterior variază de la 5 Bq/m3 până la 15 Bq/m3. Cu toate acestea, concentraţiile de radon sunt mai mari în interior şi în zonele cu ventilaţie minimă. Cele mai ridicate niveluri se găsesc în locuri precum mine, peşteri şi unităţi de tratare a apei.
În clădiri precum locuinţe, şcoli sau birouri, concentraţiile de radon pot varia considerabil, de la aproximativ 10 Bq/m³ până la valori ce depăşesc 10.000 Bq/m³. Din cauza proprietăţilor acestui gaz, persoanele care trăiesc sau lucrează în astfel de spaţii pot fi expuse la niveluri foarte ridicate de radon fără a fi conştiente de acest lucru
Deoarece este solubil în apă, apa potabilă poate fi o sursă de radon. Cu toate acestea, cea mai mare sursă de expunere a populaţiei generale la radon o reprezintă gazele din sol.
Care sunt efectele asupra sănătăţii?
Radonul este doar unul din factorii de risc pentru cancerul pulmonar. Riscul de a dezvolta cancer pulmonar în urma expunerii pe termen lung la concentraţii mari de radon depinde de o serie de factori, precum concentraţia de radon din clădire, intervalul de timp în care persoana este expusă şi expunerea la unul sau mai mulţi factori de risc pentru cancerul pulmonar, cum ar fi expunerea la azbest şi alţi agenţi cancerigeni care pot fi inhalaţi (praf de lemn, arsenic, metale industriale, nichel, beriliu si crom), poluarea aerului în mediul urban sau industrial sau fumatul.
O rată crescută de cancer pulmonar a fost observată pentru prima dată la minerii care munceau în minele de uraniu, expuşi la concentraţii foarte mari de radon. În plus, studiile din Europa, America de Nord şi China au confirmat că şi concentraţiile scăzute de radon – cum ar fi cele întâlnite în mod obişnuit în mediile rezidenţiale – prezintă, de asemenea, riscuri pentru sănătate şi contribuie la apariţia cancerelor pulmonare la nivel mondial.
Riscul de cancer pulmonar creşte cu aproximativ 16% la 100 Bq/m3 de creştere a concentraţiei medii de radon pe termen lung. Se presupune că relaţia doză-răspuns este liniară – riscul de cancer pulmonar creşte proporţional cu creşterea expunerii la radon.
Este mult mai probabil ca expunerea pe termen lung la concentraţii de radon care depăşesc nivelul de referinţă să provoace cancer pulmonar la persoanele care fumează. De fapt, se estimează că fumătorii sunt de 25 de ori mai expuşi riscului de radon decât nefumătorii. Până în prezent, nu au fost stabilite alte riscuri de cancer sau alte efecte asupra sănătăţii.
Cum sunt oamenii expuşi la radon?
Expunerea la radon în interiorul clădirilor şi a locurilor de muncă este de obicei percepută ca fiind exclusiv naturală, cea mai importantă sursă de radon fiind geologică, deci naturală. Dacă în exterior concentraţia de radon este de obicei mică, şi nu reprezintă un factor de risc pentru sănătate, concentraţia de radon din interiorul clădirilor este în mare parte influenţată de modul de proiectare, construcţie şi utilizare a clădirilor şi de gradul de ventilaţie (aerisire).
Acasă
Pentru majoritatea oamenilor, o expunere semnificativă la radon poate avea loc acasă, unde oamenii îşi petrec cea mai mare parte a timpului, deşi locurile de muncă din interior pot fi, de asemenea, o sursă de expunere. Concentraţia de radon în clădiri depinde de:
- geologia locală, de exemplu conţinutul de uraniu şi permeabilitatea rocilor şi solurilor subiacente;
- traseele disponibile pentru trecerea radonului din sol în clădire;
- eliberarea radonului din materialele de construcţie;
- rata de schimb între aerul din interior şi cel exterior, care depinde de construcţia clădirii, de obiceiurile de ventilaţie ale ocupanţilor şi de etanşeitatea clădirii.
Radonul pătrunde în clădiri prin fisurile din podele, prin joncţiunile podea-perete, golurile din jurul ţevilor sau cablurilor, şi poate rămâne în clădiri o perioadă lungă de timp, mai ales în timpul lunilor de Iarnă, când casele sunt închise.
Nivelurile de radon sunt de obicei mai ridicate în subsoluri, pivniţe şi spaţii de locuit aflate în contact cu solul. Cu toate acestea, o concentraţie considerabilă de radon poate fi găsită şi deasupra parterului, în special în spaţiile cu ventilaţie deficitară.
Concentraţia de radon poate varia considerabil între clădirile adiacente, precum şi în interiorul unei clădiri, de la o zi la alta şi de la o oră la alta.
Prin apa potabilă
În multe ţări, apa potabilă este obţinută din surse de apă subterană, cum ar fi izvoare, puţuri şi foraje. Aceste surse de apă pot avea concentraţii mai mari de radon decât apa de suprafaţă din rezervoare, râuri sau lacuri, în funcţie de geologia solului. Fiind un gaz mai uşor decât aerul, radonul poate fi eliminat foarte uşor din apă, prin aerare.
Doza de radiaţii provenită prin ingestia de apă cu conţinut de radon este mult mai mică decât doza primită prtin inhalare.
La locul de muncă
La fel ca în cazul locuinţelor, la locurile de muncă, se pot înregistra niveluri mari de radon.
Expunerea la radon la locul de muncă ar trebui să fie gestionată de către angajator, întrucât aceasta reprezintă un risc profesional. În general, acţiunile necesare pentru gestionarea nivelurilor de radon la locul de muncă sunt similare celor întreprinse pentru locuinţe
Conform legislaţiei[1], în România, concentraţia de activitate de radon se determină obligatoriu pe tot cuprinsul ţării, pentru următoarele clădiri: a) locuri de muncă din subteran şi parter, cum ar fi: staţii de metrou, centre de relaxare, cariere, mine, grote, peşteri, saline, instalaţii de tratare a apei, extracţii materii prime, ciupercării, depozite, arhive, biblioteci, laboratoare;b) clădiri cu acces public; c) clădiri publice care găzduiesc un public mai larg decât utilizatorii săi direcţi, cum ar fi primării, prefecturi, sedii de poliţie, unităţi şcolare, creşe, grădiniţe, unităţi sanitare, cluburi sportive, teatre, cinematografe, etc.
Ce putem face?
Reducerea radonului în clădiri
Există metode bine testate, durabile şi eficiente din punct de vedere al costurilor pentru prevenirea radonului în clădirile noi şi reducerea radonului în locuinţele existente. Măsurile de prevenire a radonului ar trebui avute în vedere încă din faza de proiectare şi construcţie a noilor clădiri, mai ales în zonele cu potenţial ridicat de radon.
Modalităţi de reducere a nivelului de radon în clădirile existente includ:
- creşterea ventilaţiei sub podea;
- instalarea unui sistem de colector de radon în subsol sau sub o podea solidă;
- evitarea trecerii radonului de la subsol în spaţiile de locuit;
- etanşare pardoselii şi a pereţilor;
- îmbunătăţirea ventilaţiei clădirii, mai ales în contextul conservării energiei.
Reducerea radonului în apa potabilă
Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi legislaţia din România recomandă ca nivelurile pentru radon din apa potabilă să fie mai mici de 100 Bq/l.
În situaţiile în care există riscul unor concentraţii ridicate de radon în apa potabilă, este recomandată efectuarea periodică a măsurătorilor. Există tehnici simple şi eficiente pentru a reduce concentraţia de radon în sursele de apă potabilă cum ar fi: aerare sau utilizarea filtrelor granulare cu cărbune activ.
Recomandări
Organizaţia Mondială a Sănătăţii oferă opţiuni de politici publice pentru reducerea riscurilor pentru sănătate cauzate de expunerea la radon rezidenţial prin, adoptate şi la nivel naţional:
- furnizarea de informaţii despre nivelurile de radon în interior şi riscurile asociate pentru sănătate;
- implementarea unui program naţional de radon care vizează reducerea atât a riscului general al populaţiei, cât şi a riscului individual pentru persoanele care trăiesc în medii cu concentraţii mari de radon;
- dezvoltarea protocoalelor de măsurare a radonului pentru a ajuta la asigurarea calităţii şi consecvenţei în testarea radonului;
- implementarea prevenirii radonului în codurile de construcţie pentru a reduce nivelurile de radon în clădirile în construcţie şi programe de radon pentru a se asigura că nivelurile sunt sub nivelurile naţionale de referinţă;
- promovarea educaţiei profesioniştilor din domeniul construcţiilor şi acordarea de sprijin financiar pentru eliminarea radonului din clădirile existente;
- includerea radonului ca factor de risc în strategiile naţionale legate de controlul cancerului, controlul tutunului, calitatea aerului din interior şi conservarea energiei.
Expunerea la radon are loc cel mai frecvent în locuinţe şi, prin urmare, este responsabilitatea fiecăruia dintre noi de a testa şi de a lua măsuri pentru a diminua radonul din interiorul spaţiului în care locuim.
În România, managementul expunerii la radonul din interior se desfăşoară în conformitate cu Planul Naţional de Acţiune pentru Radon (PNAR ) (HG nr. 526 din 12 iulie 2018; aflat acum în revizuire), care vine în întâmpinarea cerinţelor Directivei CE 2013/59/Euratom de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante. Responsabilitatea implementării PNAR este a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN).
Surse bibliogafice
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/radon-and-health
https://www.iaea.org/es/newscenter/news/que-es-el-radon
https://ukhsa.blog.gov.uk/2015/03/20/five-facts-every-home-owner-should-know-about-radon/
[1] ORDIN nr. 153 din 27 iulie 2023 privind aprobarea Metodologiei pentru determinarea concentraţiei de radon în aerul din interiorul clădirilor şi de la locurile de muncă
Sursa: Institutul Naţional de Sănătate Publică (INSP).
