Tulburările de somn nu afectează doar calitatea vieţii de zi cu zi, ci pot avea consecinţe pe termen lung asupra sănătăţii creierului. Un studiu amplu sugerează că unele probleme respiratorii din timpul somnului, dacă rămân necorectate, ar putea contribui la apariţia unor boli neurodegenerative. Intervenţiile timpurii ar putea schimba această traiectorie.
Apneea obstructivă de somn netratată se asociază cu o creştere importantă a riscului de apariţie a bolii Parkinson, în timp ce utilizarea consecventă a terapiei cu presiune pozitivă continuă asupra căilor respiratorii (CPAP, dispozitiv care menţine căile respiratorii deschise în timpul somnului), pare să reducă substanţial acest risc, arată o analiză, publicată, luni, în revista JAMA Neurology.
Cercetători de la Oregon Health & Science University (OHSU) şi Portland VA Health Care System au evaluat dosarele electronice de sănătate ale peste 11 milioane de veterani militari americani care au primit îngrijiri în sistemul Department of Veterans Affairs între 1999 şi 2022, urmărind relaţia dintre diagnosticul de apnee obstructivă de somn şi apariţia ulterioară a bolii Parkinson.
După ajustarea pentru factori cunoscuţi ce pot influenţa riscul, precum vârsta, obezitatea şi hipertensiunea arterială, această asociere a rămas semnificativă.
Astfel, în rândul veteranilor cu apnee obstructivă de somn, cei care nu au folosit CPAP au avut un risc aproape dublu de a dezvolta boala Parkinson comparativ cu cei care au utilizat terapia.
În plus, datele indică faptul că iniţierea CPAP la scurt timp după diagnostic, în special în primii doi ani, se corelează cu rate mai mici de Parkinson decât în cazul celor care amână sau evită tratamentul.
Boala Parkinson este o afecţiune neurodegenerativă progresivă care afectează controlul mişcărilor şi echilibrul, cu o incidenţă ce creşte odată cu vârsta, mai ales după 60 de ani. În Statele Unite ale Americii, aproximativ un milion de persoane trăiesc cu această boală.
Cercetătorii cred că un mecanism potenţial l-ar putea reprezenta episoadele repetate de hipoxie nocturnă (scăderi ale oxigenului din sânge) produse de pauzele respiratorii din apnee, care pot exercita stres cronic asupra neuronilor; acumulată în ani, această agresiune ar putea contribui la procesele de neurodegenerare.
Totuşi, autorii subliniază că rezultatele arată o asociere, nu o relaţie cauzală certă, fiind necesare studii prospective care să urmărească mai îndeaproape aderenţa reală la CPAP şi evoluţia neurologică pe termen lung.
Concluziile adaugă, totuşi, un argument puternic pentru diagnosticarea şi tratarea promptă a apneei obstructive de somn, o afecţiune legată deja de risc crescut de infarct miocardic şi AVC (accident vascular cerebral), sugerând că îmbunătăţirea somnului ar putea deveni o strategie accesibilă de protecţie împotriva unor boli considerate până acum aproape inevitabile odată cu înaintarea în vârstă.
