O cercetare recentă atrage atenţia asupra unei posibile legături directe între bolile inflamatorii intestinale (BII) şi accelerarea deteriorării cognitive la pacienţii cu demenţă. Studiul, realizat în Suedia, poate avea implicaţii clinice importante în abordarea acestor afecţiuni cronice şi impune o regândire a strategiilor terapeutice personalizate.
Cercetări recente, realizate de Institutul Karolinska, demonstrează existenţa unei legături între bolile inflamatorii intestinale şi un declin cognitiv mai rapid în rândul pacienţilor cu demenţă.
Studiul, publicat luna aceasta în revista Gut (BMJ Journals), indică nevoia de tratamente personalizate, potrivit cercetătorilor.
„Rezultatele noastre arată că bolile inflamatorii intestinale pot agrava funcţia cognitivă la persoanele cu demenţă. Această constatare deschide drumul către strategii de îngrijire mai eficiente, cu o monitorizare mai atentă şi tratamente ţintite, care ar putea duce la o îmbunătăţire a calităţii vieţii acestor persoane”, a declarat coordonatorul studiului, Hong Xu, profesor asistent în cadrul Departamentului de Neurobiologie, Ştiinţele Îngrijirii şi Societate (Department of Neurobiology, Care Sciences and Society) de la Karolinska, citat într-un comunicat.
În ultimii ani s-a scris mult despre legătura dintre tractul gastrointestinal şi creier. Există ipoteze conform cărora bolile inflamatorii intestinale, precum boala Crohn sau colita ulcerativă, ar putea contribui la apariţia demenţei, dar a rămas necunoscut modul în care aceste afecţiuni influenţează funcţia cognitivă.
Pentru acest studiu, cercetătorii au folosit registrul suedez pentru tulburări cognitive/demenţă (SveDem) pentru a identifica persoane care au dezvoltat BII după ce au fost diagnosticate cu demenţă.
Un total de 111 persoane cu demenţă şi BII, diagnosticate recent, au fost comparate cu 1.110 persoane cu demenţă dar fără BII. Ambele grupuri erau similare în privinţa vârstei, genului, tipului de demenţă, comorbidităţilor şi tratamentelor în curs.
Cercetătorii au analizat modificările scorului MMSE (Mini-Mental State Examination), o metodă frecvent utilizată pentru a evalua cât de bine funcţionează memoria şi gândirea unei persoane pe o perioadă de timp, şi au comparat ritmul deteriorării cognitive între cele două grupuri.
De asemenea, echipa a evaluat cum s-au modificat scorurile MMSE înainte şi după diagnosticul de BII în primul grup. Persoanele care aveau atât demenţă cât şi BII au prezentat un declin cognitiv mai rapid, cu o agravare mai accentuată după diagnosticarea cu BII.
Aceste persoane au pierdut aproape un punct MMSE în plus pe an, comparativ cu cele care aveau doar demenţă.
„Această scădere este semnificativă din punct de vedere medical şi înseamnă că persoanele cu demenţă şi BII înregistrează o pierdere a memoriei şi a capacităţii de gândire într-un ritm asemănător cu pacienţii cu Alzheimer care nu urmează tratament, în comparaţie cu cei care iau medicamente (donanemab) ce încetinesc boala”, afirmă dr. Xu.
Autorii spun că este nevoie de mai multe cercetări pentru a înţelege cum afectează bolile inflamatorii intestinale creierul şi dacă tratamentul BII poate încetini declinul cognitiv.
Ei au subliniat că, fiind vorba despre un studiu observaţional, nu pot fi trase concluzii certe privind o relaţie de cauzalitate între bolile inflamatorii intestinale şi apariţia demenţei.
De asemenea, cercetătorii nu au dispus de informaţii detaliate despre gravitatea bolii inflamatorii intestinale la participanţi şi au avut acces doar la date limitate legate de tratamentele administrate.
