Un somn suficient şi regulat este considerat esenţial pentru sănătatea metabolică. Un studiu amplu sugerează că durata somnului ar putea avea o relaţie complexă cu modul în care organismul gestionează glucoza. Rezultatele indică faptul că există un interval de somn asociat cu un risc mai scăzut de dereglări metabolice, în timp ce variaţiile mari ale duratei somnului ar putea fi legate de modificări ale metabolismului glucozei.
Un somn odihnitor de aproximativ 7 ore şi 18 minute pe noapte ar putea reprezenta durata optimă asociată cu un risc mai mic de rezistenţă la insulină, o afecţiune considerată un precursor al diabetului zaharat de tip 2.
Concluzia provine dintr-un studiu observaţional de amploare, publicat, miercuri, în revista BMJ Open Diabetes Research & Care.
Cercetări anterioare au arătat că durata somnului este strâns legată de riscul de rezistenţă la insulină, diabet şi alte tulburări metabolice.
Totuşi, rolul somnului recuperat în weekend a rămas mai puţin clar. Pentru a evalua această relaţie, cercetătorii au analizat legătura dintre durata somnului în timpul săptămânii şi rata estimată de eliminare a glucozei (estimated glucose disposal rate – eGDR), un indicator utilizat ca substitut pentru evaluarea rezistenţei la insulină.
Valorile mai mici ale eGDR indică un risc mai mare de rezistenţă la insulină, în timp ce valorile mai mari sugerează un risc mai redus.
Analiza a inclus 23.475 de persoane cu vârste între 20 şi 80 de ani, participante la mai multe valuri ale studiului american National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES) desfăşurate între 2009 şi 2023. Pentru 10.817 dintre participanţi au fost disponibile şi date privind durata somnului în weekend.
Somnul recuperat în weekend a fost clasificat în patru categorii: fără recuperare, până la o oră, între una şi două ore şi peste două ore. Rata eGDR a fost calculată pe baza unei formule care include circumferinţa taliei, glicemia à jeun (nivelul de glucoză din sânge după post alimentar) şi tensiunea arterială.
Valoarea medie a eGDR în rândul participanţilor a fost de 8,23. În timpul săptămânii, durata medie a somnului a fost de 7 ore şi 30 de minute. Puţin peste 48% dintre participanţi au raportat că dorm mai mult în weekend, iar în rândul celor pentru care au existat date privind somnul din weekend, durata medie a somnului a fost de aproximativ 8 ore pe noapte.
Analiza statistică a arătat că valorile eGDR au crescut pe măsură ce durata somnului s-a apropiat de aproximativ 7 ore şi 18 minute pe noapte, ceea ce indică un risc mai scăzut de rezistenţă la insulină.
După depăşirea acestui prag, valorile eGDR au început să scadă pe măsură ce durata somnului a crescut, asociere observată mai ales la femei şi la persoanele cu vârste între 40 şi 59 de ani.
În cazul persoanelor care dormeau mai puţin decât pragul optim în timpul săptămânii, recuperarea somnului în weekend cu una până la două ore a fost asociată cu valori mai mari ale eGDR comparativ cu situaţia în care nu a existat o recuperare a somnului.
În schimb, pentru persoanele care dormeau deja peste pragul optim în timpul săptămânii, recuperarea somnului în weekend cu peste două ore a fost asociată cu valori mai mici ale eGDR, chiar şi după ajustarea pentru factori care ar putea influenţa rezultatele, precum stilul de viaţă, etnia, statutul marital sau nivelul de educaţie.
Autorii subliniază că somnul şi metabolismul se influenţează reciproc.
De exemplu, alte studii au arătat că nivelurile anormale ale glicemiei sunt asociate cu o probabilitate mai mare de atât de somn prea scurt, cât şi de somn prelungit, precum şi cu tulburări ale somnului.
Această interacţiune ar putea crea un cerc vicios, în care dereglările metabolice afectează tiparele normale de somn, iar tipare de somn dereglat contribuie la agravarea sănătăţii metabolice.
Cercetătorii precizează că studiul a fost unul observaţional şi nu poate demonstra o relaţie de cauzalitate. În plus, durata somnului a fost raportată de participanţi, iar autorii nu pot exclude posibilitatea ca tulburările metabolismului glucozei să influenţeze somnul, şi nu invers.
Totuşi, rezultatele sugerează că tiparele de somn, inclusiv recuperarea somnului în weekend, ar putea avea relevanţă pentru reglarea metabolismului şi ar putea fi luate în considerare de profesioniştii din domeniul sănătăţii în gestionarea îngrijirii persoanelor cu diabet.
