Îmbătrânirea este asociată frecvent cu modificări ale memoriei şi ale altor funcţii cognitive. Un studiu experimental, realizat la animale, sugerează că unele dintre aceste schimbări ar putea fi influenţate de procese care au loc în intestin şi de modul în care acesta comunică cu creierul.
Modificările care apar la nivelul tractului gastrointestinal odată cu înaintarea în vârstă pot contribui la declinul funcţiilor cognitive, potrivit unui studiu preclinic publicat, miercuri, în revista Nature.
Rezultatele sugerează că modificarea compoziţiei tractului gastrointestinal poate influenţa activitatea cerebrală şi formarea memoriei prin intermediul semnalelor transmise pe axa intestin-creier.
Cercetătorii au observat că intestinul îmbătrânit produce molecule care reduc activitatea nervului vag, o cale esenţială de comunicare între intestin şi creier.
Una dintre modificările identificate a fost creşterea abundenţei unei bacterii numite Parabacteroides goldsteinii. Această bacterie produce acizi graşi cu lanţ mediu (MCFA).
Nivelurile ridicate de MCFA activează celulele imune din intestin, determinând producerea unor molecule inflamatorii de semnalizare. Una dintre acestea, interleukina-1 beta (IL-1β), afectează funcţionarea nervului vag.
Nervul vag are un rol important în transmiterea semnalelor dintre intestin şi hipocamp, o regiune a creierului implicată în formarea memoriei.
În experimentele realizate pe şoareci cu declin cognitiv, administrarea unui virus bacterian care inhibă activitatea bacteriei P. goldsteinii a dus la scăderea nivelurilor de MCFA şi la îmbunătăţirea memoriei.
De asemenea, stimularea nervului vag a inversat deficitele de memorie asociate vârstei la animalele studiate.
Cercetătorii au obţinut acest efect prin administrarea hormonului colecistokinină, care reglează digestia, sau a unui medicament GLP-1, liraglutid.
Potrivit autorilor studiului, rezultatele arată că modificarea comunicării dintre intestin şi creier poate influenţa funcţiile cognitive.
„Gradul în care declinul cognitiv asociat vârstei a putut fi inversat la animale doar prin modificarea comunicării dintre intestin şi creier a fost surprinzător”, a declarat coordonatorul studiului, Christoph Thaiss, de la Stanford Medicine, din California (Statele Unite), citat într-un comunicat.
„Avem tendinţa să considerăm că deteriorarea memoriei este un proces care ţine exclusiv de creier. Însă acest studiu arată că formarea memoriei şi activitatea cerebrală pot fi îmbunătăţite prin modificarea compoziţiei tractului gastrointestinal”, a mai precizat cercetătorul.
