Menţinerea forţei musculare la vârste înaintate ar putea avea o legătură importantă cu durata vieţii. Rezultatele unui studiu de referinţă sugerează că două teste simple, folosite frecvent în evaluarea clinică a persoanelor vârstnice, pot oferi indicii despre riscul de deces în următorii ani.
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Buffalo, Statele Unite, şi publicat în revista JAMA Network Open, indică faptul că forţa musculară este asociată cu o reducere semnificativă a riscului de mortalitate la femeile cu vârste peste 60 de ani.
Cercetarea a urmărit peste 5.000 de femei cu vârste cuprinse între 63 şi 99 de ani. Participantele au fost monitorizate timp de opt ani pentru a analiza relaţia dintre forţa musculară şi supravieţuire.
Cercetătorii au evaluat două măsurători ale forţei musculare. Prima a fost legată de forţa de prindere a mâinii, determinată prin testul de strângere a mâinii (handgrip). A doua a constat în testul ridicării de pe scaun, în care persoana trebuie să se ridice de cinci ori consecutiv de pe un scaun cât mai repede posibil, fără să-şi folosească mâinile.
Rezultatele au arătat că femeile cu o forţă mai mare de prindere a mâinii şi cu timpi mai rapizi la testul ridicării de pe scaun au avut un risc semnificativ mai mic de deces pe durata perioadei de urmărire.
Analiza statistică a indicat că fiecare creştere cu 7 kilograme a forţei de prindere a mâinii a fost asociată, în medie, cu o reducere cu 12% a mortalităţii.
Performanţa la testul ridicării de pe scaun a fost, de asemenea, corelată cu supravieţuirea: o îmbunătăţire a timpului de execuţie cu intervale de 6 secunde a fost asociată cu o scădere de aproximativ 4% a riscului de deces.
Legătura dintre forţa musculară şi mortalitate s-a menţinut chiar şi după ce cercetătorii au luat în calcul nivelul de activitate fizică al participantelor şi durata perioadelor de sedentarism. Aceste informaţii au fost obţinute cu ajutorul accelerometrelor, dispozitive care măsoară mişcarea corporală.
Analiza a inclus şi ajustări pentru viteza de mers, considerată un indicator al condiţiei cardiovasculare, precum şi pentru nivelul proteinei C reactive, un marker sanguin al inflamaţiei asociat cu deteriorarea funcţiei musculare şi cu mortalitatea prematură.
Chiar şi după includerea acestor factori, forţa musculară a rămas un predictor important al supravieţuirii.
Potrivit autorului principal al studiului, Michael LaMonte, profesor de epidemiologie şi sănătate a mediului la School of Public Health and Health Professions din cadrul University at Buffalo, aceasta este cea mai amplă cercetare realizată până acum care analizează legătura dintre forţa musculară şi longevitate la femeile peste 60 de ani.
Autorii au evaluat şi rolul dimensiunii corporale în această situaţie. Rezultatele au arătat că diferenţele de greutate sau compoziţie corporală nu explică asocierea observată. Chiar şi atunci când măsurătorile pentru forţa musculară au fost raportate la greutatea corporală sau la masa corporală fără grăsime, asocierea cu o mortalitate mai scăzută a rămas semnificativă.
Un alt rezultat important al studiului este faptul că beneficiile forţei musculare au fost observate chiar şi la femeile care nu atingeau nivelul recomandat de activitate fizică pentru adulţi, stabilit la cel puţin 150 de minute de activitate aerobă de intensitate moderată pe săptămână.
Potrivit cercetătorilor, aceste date susţin includerea menţinerii forţei musculare în mesajele de sănătate publică privind activitatea fizică la vârste înaintate.
Autorii subliniază că populaţia feminină de peste 80 de ani reprezintă grupul de vârstă cu cea mai rapidă creştere în Statele Unite, ceea ce face ca monitorizarea şi menţinerea forţei musculare să devină tot mai importante pentru sănătatea publică în deceniile următoare.
Creşterea forţei musculare poate fi realizată prin mai multe tipuri de exerciţii, inclusiv antrenamente cu greutăţi libere, gantere, aparate de fitness sau exerciţii cu greutatea corpului.
Exemplele menţionate includ flotări adaptate pentru niveluri diferite de efort, exerciţii de împingere la perete sau îndoiri ale genunchilor.
Autorii studiului menţionează că exerciţiile pentru întărirea musculaturii nu necesită neapărat acces la o sală de sport.
Chiar şi obiecte obişnuite din gospodărie, precum conserve sau cărţi folosite ca rezistenţă, pot oferi un stimul suficient pentru muşchii scheletici atunci când alte opţiuni nu sunt disponibile.
Pentru persoanele vârstnice, cercetătorii recomandă însă prudenţă înainte de începerea unui program de exerciţii pentru creşterea forţei musculare, mai ales în cazul celor care au dureri, probleme de echilibru sau boli cronice.
Consultarea unui medic sau a unui specialist în recuperare medicală poate ajuta la alegerea exerciţiilor potrivite şi la prevenirea accidentărilor.
