O tehnică nouă, mai puţin invazivă, i-ar putea ajuta pe medici să stabilească dacă îngustarea arterelor coronare afectează fluxul de sânge către inimă, oferind rezultate similare cu metoda standard utilizată în prezent.
Noua metodă minim invazivă de evaluare a restricţiei fluxului sanguin la nivelul arterelor coronare a demonstrat rezultate comparabile cu procedura standard, mai invazivă, într-un studiu clinic randomizat desfăşurat în mai multe ţări europene.
Rezultatele au fost prezentate în cadrul sesiunii ştiinţifice anuale a Colegiului American de Cardiologie (American College of Cardiology - ACC.26), şi publicate simultan în New England Journal of Medicine - NEJM.
Tehnica face parte dintr-o serie de metode mai puţin invazive aflate în dezvoltare, care ar putea extinde accesul pacienţilor la evaluarea funcţională a arterelor coronare şi ar putea contribui la îmbunătăţirea rezultatelor în afecţiunile cardiace severe.
Potrivit autorului principal al studiului, Joost Daemen, medic şi profesor asociat la Centrul Medical al Universităţii Erasmus din Rotterdam, noua metodă a generat, la un an, rezultate foarte apropiate de standardul actual şi poate fi integrată uşor în practica clinică de rutină.
În boala coronariană, depozitele de grăsime, numite plăci de aterom, se acumulează în pereţii arterelor care irigă inima şi pot reduce diametrul acestora, limitând fluxul sanguin. Rezerva fracţională de flux (FFR) este o metodă utilizată pentru a măsura presiunea şi fluxul de sânge într-o arteră coronară, pentru a evalua cât de mult afectează aceste plăci circulaţia către inimă.
FFR îi ajută pe medici să decidă dacă pacientul ar beneficia de intervenţie coronariană percutanată (angioplastie), procedură în care un balon este introdus în arteră, iar ulterior se implantează un stent - un tub mic din plasă metalică - pentru a menţine vasul deschis.
Pentru realizarea FFR, pacientului i se administrează un medicament care creşte fluxul sanguin, iar medicul introduce un cateter în arteră pentru a măsura presiunea şi fluxul. Deşi metoda este susţinută de dovezi şi recomandată în ghidurile clinice, utilizarea acesteia rămâne limitată, din cauza costurilor, complexităţii tehnice, riscului de complicaţii, duratei suplimentare şi necesităţii administrării de medicamente.
În acest context, sunt evaluate metode alternative mai puţin invazive, care folosesc programe computerizate pentru a analiza imaginile şi a estima impactul unei îngustări asupra fluxului sanguin, fără a necesita introducerea de instrumente în arteră sau administrarea de medicamente.
Una dintre aceste metode, denumită FFR la nivel de vas de sânge (FFRv), utilizează analiza computerizată a imaginilor tridimensionale obţinute prin angiografie coronariană (radiografie a inimii) pentru a calcula severitatea restricţiei fluxului sanguin într-o arteră îngustată.
Studiul FAST-III a evaluat dacă FFRv oferă rezultate similare cu FFR convenţional la pacienţi cu leziuni coronariene intermediare, care necesită evaluare funcţională. Au fost incluşi 2.235 de pacienţi din şapte ţări europene, cu o vârstă medie de 67 de ani, dintre care 24% femei. Majoritatea pacienţilor (81%) prezentau durere toracică la efort sau stres, iar 19% au avut infarct miocardic sau risc crescut. Peste 70% aveau colesterol crescut, hipertensiune sau ambele, aproximativ un sfert aveau diabet, iar o treime fuseseră supuşi anterior unei intervenţii coronariene percutanate (angioplastie coronariană cu stent).
Pacienţii au fost repartizaţi aleatoriu pentru evaluare prin FFR convenţional sau FFRv. Cei cu rezultate pozitive au fost trataţi ulterior prin angioplastie sau bypass coronarian.
Obiectivul principal al studiului a fost un indicator combinat care a inclus decesul din orice cauză, infarctul miocardic sau necesitatea unei noi proceduri de restabilire a fluxului sanguin, evaluat la un an.
Un criteriu secundar important a fost eşecul vasului analizat, definit prin deces cardiac, infarct sau necesitatea unei noi intervenţii asupra vasului respectiv.
La un an, 7,5% dintre pacienţi din ambele grupuri au prezentat un eveniment inclus în criteriul principal. Eşecul vasului analizat a fost raportat la 4% dintre pacienţii evaluaţi prin FFRv şi la 4,6% dintre cei evaluaţi prin FFR standard.
Studiul are şi unele limitări, întrucât, nu a fost realizat în orb, ceea ce înseamnă că pacienţii şi medicii au ştiut ce metodă a fost utilizată. De asemenea, proporţia pacienţilor cu infarct miocardic incluşi în studiu a fost redusă (doar 19%).
Autorii intenţionează să analizeze în continuare dacă utilizarea FFRv poate reduce costurile comparativ cu metoda standard.
