Descoperirea unui tip special de celule imunitare, celulele T helper, care elimină celulele îmbătrânite, ar putea prelungi durata de viaţă sănătoasă, oferind cheia încetinirii procesului de îmbătrânire. În plus, aceste celule nou-descoperite ar putea fi utilizate în dezvoltarea unor strategii de diagnostic şi tratament pentru procesele dereglate de îmbătrânire, pentru promovarea longevităţii şi pentru prevenirea bolilor asociate vârstei.
O echipă de cercetători israelieni a descoperit că un tip de celule imunitare se acumulează odată cu vârsta şi pot contribui la eliminarea celulelor îmbătrânite din organism.
Cândva considerate o disfuncţie a sistemului imunitar, noile cercetări indică faptul că celulele T CD4 ar putea juca un rol esenţial în menţinerea unui sistem imunitar funcţional şi adecvat procesului de îmbătrânire.
Cercetătorii au identificat acum că celule T CD4 ar putea proteja organismul în procesul de îmbătrânire, în loc să îl slăbească.
Celulele T CD4, numite şi limfocite T helper (limfocite T auxiliare ajutătoare), sunt un tip de celule ale sistemului imunitar care coordonează răspunsul de apărare al organismului. Ele nu distrug direct agenţii patogeni, dar „dirijează” alte celule imune, cum ar fi limfocitele B (care produc anticorpi) şi celulele T citotoxice (care ucid celulele infectate), pentru a reacţiona eficient. Aceste celule sunt esenţiale pentru menţinerea unui răspuns imun echilibrat şi pentru prevenirea infecţiilor sau a disfuncţiilor imunitare.
În anumite condiţii, celulele T CD4 pot slăbi organismul deoarece, odată cu înaintarea în vârstă sau în caz de inflamaţie cronică, devin disfuncţionale: fie se activează excesiv şi provoacă inflamaţie persistentă, fie îşi pierd capacitatea de a coordona eficient răspunsul imunitar. Această dereglare contribuie la epuizarea sistemului imunitar şi la apariţia bolilor asociate îmbătrânirii.
O cercetare coordonată de specialişti de la Universitatea Ben-Gurion sugerează însă că anumite celule T helper, care au rolul de a coordona răspunsurile imunitare, îşi modifică funcţia odată cu înaintarea în vârstă. Aceste modificări nu reflectă doar îmbătrânirea cronologică, ci pot indica „vârsta biologică” a unui individ, putând reprezenta o măsură mai precisă a stării sale generale de sănătate.
Echipa a identificat un subset necunoscut până acum de celule T helper care se dezvoltă treptat de-a lungul vieţii. Importanţa lor a fost confirmată printr-un studiu realizat în Japonia pe persoane care au depăşit vârsta de 100 de ani, la care aceste celule erau prezente în număr ridicat. Potrivit cercetătorilor, aceste celule ar putea fi esenţiale pentru menţinerea echilibrului sistemului imunitar pe tot parcursul vieţii.
Studiul a fost publicat recent în revista Nature Aging.
Procesul de îmbătrânire celulară, cunoscut sub numele de senescenţă, apare atunci când celulele nu mai pot repara uzura normală şi intră într-o stare de „blocaj” permanent. Într-o anumită măsură, acest fenomen are rol fiziologic, dar acumularea excesivă de celule senescente provoacă inflamaţii şi afectează funcţionarea ţesuturilor.
Cercetătorii au observat că o parte din aceste celule T helper acumulate odată cu vârsta dezvoltă proprietăţi „ucigaşe”, capabile să elimine celulele îmbătrânite. Când numărul acestor celule a fost redus experimental la şoareci, animalele au îmbătrânit mai repede şi au avut o durată de viaţă mai scurtă. Prin urmare, acest tip particular de celule pare să contribuie la menţinerea unui echilibru între procesele de îmbătrânire şi cele de regenerare.
„Se crede că pentru a inversa îmbătrânirea trebuie să resetăm sistemul imunitar la stadiul din tinereţe. Rezultatele noastre arată însă că nu este nevoie de un sistem imunitar hiperactiv, ci de unul care funcţionează corect, în acord cu vârsta biologică”, a explicat prof. Alon Monsonego de la Universitatea Ben-Gurion, care a condus studiul împreună cu o echipă de la de la Institutul Weizmann pentru Ştiinţă.
Autorii consideră că monitorizarea acestor celule la persoane tinere, încă din jurul vârstei de 30 de ani, ar putea permite estimarea ritmului de îmbătrânire şi intervenţii precoce pentru menţinerea unei îmbătrâniri sănătoase. Diferenţele dintre vârsta cronologică şi cea biologică pot ajunge, în timp, la câteva decenii.
Aceste rezultate deschid noi perspective pentru încetinirea procesului de îmbătrânire şi menţinerea sănătăţii pe termen lung.
Descoperirea ar putea sta la baza dezvoltării unor noi instrumente de diagnostic şi terapii destinate reglării proceselor de îmbătrânire, prelungirii longevităţii şi prevenirii bolilor asociate vârstei.
