Pe măsură ce înaintăm în vârstă, schimbările din compoziţia corporală pot deveni un indicator important al stării generale de sănătate. Un nou studiu sugerează că asocierea dintre acumularea de grăsime în zona abdominală şi pierderea masei musculare se se asociază cu un risc substanţial mai mare de deces la persoanele de peste 50 de ani, şi propune metode simple care ar putea ajuta la identificarea timpurie a celor cu risc.
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Federală din São Carlos (UFSCar), Brazilia, în parteneriat cu University College London (UCL), Regatul Unit, a concluzionat că asocierea dintre grăsimea abdominală şi pierderea masei musculare creşte riscul de deces cu 83% comparativ cu persoanele fără aceste condiţii.
Autorii subliniază că această combinaţie semnalează o problemă mai amplă, denumită obezitate sarcopenică, caracterizată prin pierderea masei musculare concomitent cu creşterea ţesutului adipos în întregul corp.
Potrivit cercetătorilor, obezitatea sarcopenică este dificil de diagnosticat şi este asociată cu pierderea autonomiei şi scăderea calităţii vieţii la vârstnici; este menţionată şi ca sindrom de fragilitate şi se leagă de un risc crescut de căzături accidentale şi comorbidităţi.
„Pe lângă evaluarea riscului de deces asociat cu obezitatea abdominală şi masa musculară scăzută, am reuşit să demonstrăm că pot fi folosite metode simple pentru detectarea obezităţii sarcopenice. Acest lucru este important deoarece lipsa unui consens privind criteriile de diagnostic pentru această boală îngreunează depistarea şi tratamentul”, a declarat Tiago da Silva Alexandre, profesor în Departamentul de Gerontologie al UFSCar şi coautor al studiului, citat într-un comunicat.
El adaugă că, astfel, persoanele vârstnice ar putea avea acces mai bun la intervenţii timpurii, precum monitorizarea nutriţională şi exerciţiul fizic, cu potenţial de îmbunătăţire a calităţii vieţii.
Rezultatele au fost publicate în revista Aging Clinical and Experimental Research, şi se bazează pe 12 ani de urmărire a 5.440 de participanţi cu vârsta de 50 de ani sau peste, incluşi în English Longitudinal Study of Ageing (ELSA).
În practică, obezitatea sarcopenică este diagnosticată de obicei prin teste complexe, precum imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN), tomografia computerizată, bioimpedanţa electrică sau densitometria (precum DEXA), care pot identifica excesul de grăsime şi reducerea masei şi funcţiei musculare.
Deşi sunt foarte precise, aceste investigaţii sunt costisitoare şi disponibile doar în anumite servicii medicale, ceea ce face diagnosticul dificil în practica clinică, notează autorii.
Analizând datele din ELSA, echipa a arătat că măsuri simple, precum circumferinţa abdominală şi estimarea masei slabe (pe baza unei ecuaţii consolidate ce include variabile clinice precum vârsta, sexul, greutatea, rasa şi înălţimea), pot permite screeningul precoce al persoanelor cu risc.
Cercetătorii au constatat că efectul combinat al pierderii masei musculare şi al obezităţii abdominale se asociază cu un risc de deces cu 83% mai mare faţă de cei fără aceste condiţii.
În acelaşi timp, riscul de deces a fost mai mic cu 40% la persoanele cu masă musculară scăzută, dar fără obezitate abdominală, rezultat pe care autorii îl consideră un argument suplimentar privind pericolul potenţial când există aceste două condiţii.
„Interesant este că persoanele cu obezitate abdominală, dar cu masă musculară adecvată, nu au fost asociate cu un risc crescut de deces”, a explicat Valdete Regina Guandalini, profesor la Universitatea Federală din Espírito Santo (UFES), cercetător în Departamentul de Gerontologie al UFSCar şi primul autor al articolului.
Ea precizează că excesul de grăsime intensifică procesele inflamatorii care declanşează modificări metabolice şi catabolice, agravând pierderea musculară.
În plus, grăsimea se infiltrează în muşchi, iar inflamaţia sistemică şi progresivă afectează direct ţesutul muscular, compromiţând funcţionarea normală a muşchilor, inclusiv rolurile sale în metabolism, în reglarea hormonală (endocrină), în răspunsul imun şi în performanţa fizică, potrivit autorilor.
În absenţa unui consens internaţional asupra definiţiei obezităţii sarcopenice, studiul a utilizat criterii mai simple pentru obezitatea abdominală şi pentru pierderea masei musculare. Astfel, obezitatea abdominală a fost definită printr-o circumferinţă abdominală mai mare de 102 cm la bărbaţi şi 88 cm la femei, iar masa musculară scăzută printr-un indice al masei musculare scheletice sub 9,36 kg/m² la bărbaţi şi sub 6,73 kg/m² la femei.
