Odată cu înaintarea în vârstă, modul în care organismul stochează grăsimea se schimbă, iar aceste modificări pot avea efecte importante asupra sănătăţii. Un studiu recent sugerează că o intervenţie ţintită, testată la femei, ar putea influenţa această distribuţie, cu potenţiale beneficii în recuperare.
Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, grăsimea corporală se acumulează şi îşi schimbă distribuţia în organism. Grăsimea aflată sub piele, este o componentă normală a corpului, în schimb, grăsimea viscerală, care se acumulează în profunzimea abdomenului, în jurul organelor interne, este asociată mai puternic cu afecţiuni precum diabetul şi bolile cardiovasculare.
Cercetătorii arată că hormonii contribuie la această schimbare, iar testosteronul are un rol important în modul în care este distribuită grăsimea în timp.
„Pe măsură ce bărbaţii şi femeile înaintează în vârstă, apare o redistribuire nefavorabilă a grăsimii din zonele mai puţin problematice către compartimentul visceral. Există o legătură directă între hormonii sexuali şi distribuţia grăsimii în organism”, explică Jacob Earp, asistent universitar în specialitatea kinetologie medicală la College of Agriculture, Health and Natural Resources din cadrul Universităţii din Connecticut (UConn), citat într-un comunicat.
Programele standard de scădere în greutate nu elimină selectiv grăsimea viscerală. Acestea reduc greutatea totală, ceea ce poate reprezenta un dezavantaj pentru persoanele în vârstă, care trebuie să îşi păstreze masa musculară.
„Aceste strategii generale nu sunt întotdeauna cea mai sănătoasă opţiune, deoarece odată cu grăsimea se pierde şi masă musculară, iar menţinerea acesteia este esenţială odată cu înaintarea în vârstă”, a subliniat cercetătorul.
Pentru a testa o abordare mai precisă, echipa sa a studiat femei în vârstă, aflate în recuperare după o fractură de şold, una dintre cele mai severe leziuni la această categorie de vârstă. Recuperarea după o astfel de fractură este adesea însoţită de scăderea mobilităţii, pierderea independenţei şi un risc crescut de alte probleme de sănătate.
Cercetarea a analizat dacă aplicarea locală a unui gel cu testosteron, combinată cu exerciţii fizice, poate îmbunătăţi recuperarea într-un mod diferit faţă de metodele clasice.
Rezultatele au fost publicate în numărul din luna martie al revistei Obesity Pillars.
Studiul a inclus 66 de femei cu vârsta peste 65 de ani, aflate în recuperare după o fractură recentă de şold. La început, toate participantele au fost evaluate printr-o scanare DXA (metodă imagistică utilizată pentru a măsura compoziţia corporală).
Toate au urmat un program de exerciţii terapeutice, însă doar un grup a primit şi gel cu testosteron.
După şase luni, evaluările nu au arătat diferenţe în cantitatea totală de grăsime corporală între grupuri. Totuşi, femeile care au primit testosteron au prezentat niveluri mai scăzute de grăsime viscerală.
În grupul de control, această formă de grăsime a crescut, aşa cum se observă frecvent în perioada de recuperare după o fractură de şold.
„În mod obişnuit, după o accidentare şi odată cu înaintarea în vârstă, ne aşteptăm la o creştere a grăsimii viscerale. În acest caz, s-a observat contrariul, cu o reducere selectivă a grăsimii din acest compartiment. Sunt leziuni devastatoare din care multe femei nu îşi revin complet. Orice intervenţie care poate avea un efect benefic asupra sănătăţii ar putea aduce o îmbunătăţire semnificativă a calităţii vieţii”, spune cercetătorul.
Rezultatele sugerează o posibilă direcţie nouă pentru îmbunătăţirea recuperării la femeile vârstnice cu fracturi de şold.
