Oamenii de ştiinţă au identificat, pentru prima dată, un mecanism prin care un tip comun de papilomavirus uman (beta-HPV) poate declanşa direct dezvoltarea cancerului de piele. Descoperirea schimbă perspectiva asupra acestei boli, arătând că, pe lângă radiaţiile ultraviolete (UV), anumite infecţii virale pot juca un rol esenţial în apariţia formelor agresive de cancer, mai ales la persoanele cu un sistem imunitar slăbit.
O tulpină comună de papilomavirus uman (HPV) ar putea fi mai periculoasă decât s-a ştiut până acum. Virusul, cunoscut sub numele de beta-HPV, era considerat, în cazuri rare, un factor ce poate contribuie la cancerul de piele prin agravarea daunelor provocate de radiaţiile UV, însă un nou studiu sugerează că acesta poate de fapt să preia controlul celulelor organismului şi să stimuleze direct creşterea cancerului.
Noile concluzii se bazează pe studiul de caz al unei tinere de 34 de ani care s-a prezentat la medic pentru un carcinom cutanat cu celule scuamoase (cSCC) care i-a apărut pe frunte. Tumorile îi reapăreau constant, chiar şi după imunoterapie şi intervenţii chirurgicale.
O analiză genetică detaliată a relevat un fapt surprinzător: beta-HPV se integrase în ADN-ul tumorii, producând proteine virale care ajutau cancerul să prospere.
Până acum nu existau dovezi că beta-HPV se poate integra în ADN-ul celulelor umane, iar ideea că acest virus ar putea contribui direct la menţinerea şi dezvoltarea unui cancer nu a fost niciodată demonstrată.
„Acest lucru sugerează că ar putea exista mai multe persoane cu forme agresive de cSCC, care prezintă o disfuncţie nediagnosticată a sistemului imunitar şi care ar putea beneficia de tratamente special concepute pentru a stimula sau corecta răspunsul imun”, a declarat dr. Andrea Lisco, specialist în imunologie la Institutul Naţional de Alergii şi Boli Infecţioase, din Statele Unite, citat într-un comunicat al Institutelor Naţionale de Sănătate (NIH).
În cazul analizat, tânăra suferea de o afecţiune imună ereditară care împiedica celulele T să recunoască şi să distrugă virusul (beta-HPV). Cercetătorii au constatat că problema era legată de o anomalie a proteinei ZAP70, esenţială pentru activarea corectă a celulelor T.
Deşi testele au confirmat că organismul pacientei îşi păstra capacitatea de a repara leziunile ADN-ului produse de radiaţiile ultraviolete, cauza principală a carcinomului cutanat scuamos, celulele T nu mai puteau recunoaşte şi distruge celulele infectate cu virus sau cele anormale, ceea ce a permis virusului să infecteze celulele pielii şi să declanşeze procesul de formare a cancerului.
Femeia primea tratament şi pentru alte afecţiuni asociate cu HPV, inclusiv veruci (negi) pe piele şi HPV oral (bucal).
După identificarea cauzei afecţiunii, pacienta a fost supusă unui transplant de celule stem din măduva osoasă, prin care celulele T defecte au fost înlocuite cu celule sănătoase.
În urma acestui tratament, cancerul agresiv de piele şi celelalte afecţiuni provocate de HPV au dispărut complet, fără să reapară pe parcursul celor trei ani de monitorizare.
Autorii studiului subliniază că rezultatele acestei cercetări nu minimalizează în niciun fel rolul radiaţiilor UV în apariţia cancerului de piele, dar arată că există şi alţi factori implicaţi. În cazuri rare ca acesta, virusuri de obicei inofensive pot avea efecte devastatoare asupra persoanelor cu un sistem imunitar slăbit.
Aceştia notează că este foarte posibil ca acest caz, analizat în acest studiu, să nu fie singurul care prezintă acest tip de afecţiuni medicale şi evidenţiază importanţa dezvoltării unor tratamente personalizate şi specifice împotriva cancerului, care s-ar putea dovedi mai eficiente decât abordările generale standard.
Deşi un tratament universal, valabil pentru toate formele de cancer, nu este încă posibil, rata de supravieţuire şi de recuperare continuă să crească în mod constant pentru numeroase tipuri de cancer, inclusiv pentru cSCC, progrese la care acest nou studiu ar putea contribui semnificativ.
„Această descoperire are potenţialul de a transforma fundamental modul în care înţelegem apariţia şi, în consecinţă, abordarea terapeutică a cSCC la persoanele cu afecţiuni de sănătate care le slăbesc sistemul imunitar”, a concluzionat dr. Lisco.
Cercetarea a fost publicată recent în The New England Journal of Medicine - NEJM.
