Dovezi noi obţinute din date clinice din viaţa reală asociază vaccinarea împotriva zonei zoster cu un risc redus de demenţă şi aduc în discuţie rolul infecţiilor virale şi al inflamaţiei în strategiile viitoare de prevenţie.
Demenţa este un termen general care descrie un grup de boli neurologice progresive ce afectează memoria, gândirea şi capacitatea de a desfăşura activităţi zilnice. La nivel mondial, aproximativ 57,4 milioane de persoane trăiesc cu demenţă, iar numărul este estimat să se tripleze până în anul 2050.
Pe lângă vârstă, factori genetici şi stilul de viaţă, cercetătorii au investigat în timp şi rolul unor infecţii virale, inclusiv virusul varicelo-zosterian (VVZ), responsabil de varicelă şi zona zoster. Reactivarea acestui virus la vârstnici determină zona zoster, o erupţie dureroasă asociată în unele studii cu inflamaţie la nivel cerebral şi afectare neurologică.
Un studiu, publicat recent în revista Nature Communications, a analizat asocierea dintre vaccinul recombinant împotriva VVZ (Shingrix) şi riscul de demenţă la adulţi cu vârsta de cel puţin 65 de ani. Acesta este un vaccin recombinant, de tip subunitar, ceea ce înseamnă că nu conţine virusul varicelo-zosterian întreg, ci doar o componentă a acestuia. Componenta utilizată este glicoproteina E, o proteină de suprafaţă a virusului. Această proteină este obţinută prin tehnologia ADN recombinant, în culturi de celule ovariene de hamster chinezesc (CHO). Vaccinul conţine şi un adjuvant, o substanţă adăugată pentru a intensifica răspunsul imun.
Date anterioare provenite din studii privind vaccinurile mai vechi împotriva zonei zoster, precum vaccinul cu virus viu atenuat, au sugerat un posibil beneficiu în reducerea riscului de demenţă. În schimb, dovezile referitoare la vaccinul recombinant anti-zoster, mai nou, au fost până în prezent limitate.
Pentru a evalua asocierea dintre vaccinare şi riscul de demenţă, cercetătorii au realizat o analiză retrospectivă pe baza dosarelor medicale electronice provenite dintr-un sistem integrat de servicii medicale din sudul Californiei. Obiectivul studiului a fost să analizeze dacă vaccinarea este asociată cu un risc mai mic de demenţă, fără a susţine că boala poate fi prevenită, având în vedere că datele provin dintr-o analiză observaţională şi nu dintr-un studiu clinic randomizat.
Cercetarea a inclus peste 300.000 de persoane şi a evaluat un posibil efect asupra unei afecţiuni care nu reprezintă indicaţia principală a vaccinului.
Au fost incluşi 65.800 de adulţi care au primit două doze de vaccin împotriva VVZ între aprilie 2018 şi decembrie 2020. Aceştia au fost comparaţi cu 263.200 de persoane nevaccinate, potrivite după vârstă, sex, rasă, etnie, istoric de vaccinare anterioară şi numeroase caracteristici clinice. Perioada medie de urmărire a fost de aproximativ 3,4 ani, iar monitorizarea a început la şase luni după vaccinare pentru a reduce riscul includerii unor cazuri de demenţă deja existente.
Criteriul principal analizat a fost apariţia oricărui tip de demenţă, identificată prin coduri de diagnostic din Clasificarea Internaţională a Bolilor, revizia a 10-a (ICD-10). Au fost evaluate şi subtipuri specifice, precum boala Alzheimer, demenţa vasculară şi tulburarea cognitivă uşoară, o formă de declin cognitiv care nu afectează sever autonomia persoanei.
Rezultatele au arătat că administrarea a două doze din acest vaccin împotriva VVZ a fost asociată cu un risc de demenţă cu 51% mai mic comparativ cu absenţa vaccinării. Rata de incidenţă a fost de 10,74 cazuri la 1.000 persoane-an în grupul vaccinat, faţă de 23,04 la 1.000 persoane-an în grupul nevaccinat. Reducerea riscului a fost observată atât pentru boala Alzheimer, cât şi pentru demenţa vasculară.
Asocierea a fost mai pronunţată la femei decât la bărbaţi. În rest, rezultatele au fost similare între diferite grupe de vârstă şi categorii rasiale sau etnice.
Pentru a reduce posibilul efect al faptului că persoanele care se vaccinează pot fi, în general, mai preocupate de sănătate, cercetătorii au comparat beneficiarii vaccinului împotriva VVZ cu un alt grup de 65.800 de persoane vaccinate cu vaccinul combinat împotriva tetanosului, difteriei şi tusei convulsive acelulare (Tdap). Chiar şi în acest caz, persoanele vaccinate împotriva VVZ au prezentat un risc de demenţă cu 27% mai mic, deşi autorii subliniază că nu poate fi exclus complet rolul altor factori necontrolaţi.
Acest amplu studiu observaţional, bazat pe date din viaţa reală, oferă dovezi că vaccinarea cu vaccinul recombinant împotriva zonei zoster este asociată cu o reducere semnificativă statistic a riscului de demenţă. Totuşi, nu poate fi stabilită o relaţie de cauzalitate, iar o perioadă mai lungă de urmărire este necesară, având în vedere evoluţia lentă a bolii.
Mecanismele biologice implicate rămân incerte. Autorii formulează ipoteza că vaccinarea ar putea reduce reactivarea virală, care altfel ar putea declanşa inflamaţie la nivel cerebral sau afecta vasele de sânge cerebrale, contribuind astfel la declinul neurologic progresiv.
Cercetările viitoare ar trebui să analizeze dacă aceste asocieri cognitive sunt specifice vaccinului împotriva VVZ, să stabilească momentul optim şi schema de administrare şi să evalueze modul în care vaccinarea împotriva zonei zoster ar putea fi integrată în strategii mai ample de reducere a riscului de demenţă. O urmărire longitudinală mai îndelungată va fi esenţială pentru a clarifica persistenţa efectului şi relevanţa clinică.
Vaccinul este autorizat în Uniunea Europeană pentru a fi utilizat la adulţi cu vârsta de minimum 50 de ani ca protecţie împotriva zonei zoster (herpesul zoster) şi a nevralgiei postherpetice (durere de lungă durată de natură nervoasă, resimţită în urma zonei zoster). De asemenea, se poate utiliza începând cu vârsta de 18 ani la adulţi cu risc mare de zona zoster.
Zona zoster este o erupţie dureroasă pe piele, cu formare de băşici, cauzată de reactivarea virusului care provoacă varicelă. După varicelă, virusul poate rămâne în stare latentă la nivelul nervilor pacientului şi se poate reactiva dacă sistemul imunitar (mecanismul natural de apărare a organismului) este slăbit, de exemplu din cauza îmbătrânirii sau a unei boli.
