O enzimă intens studiată pentru rolul său protector în boala ficatului gras ar putea avea, în timp, efecte nedorite asupra sănătăţii ficatului. Un nou studiu arată că blocarea acestei enzime poate favoriza leziuni hepatice cronice şi creşte riscul de cancer, pe măsură ce organismul îmbătrâneşte, ceea ce ridică semne de întrebare privind utilizarea ei ca ţintă terapeutică.
Bolile hepatice reprezintă o povară tot mai mare pentru sănătatea publică, alimentată de îmbătrânirea populaţiei, obezitate şi tulburări metabolice. Cancerul hepatic a fost responsabil pentru aproape 760.000 de decese la nivel mondial în anul 2022, potrivit World Cancer Research Fund, fiind al şaselea cel mai frecvent tip de cancer la nivel global.
Oamenii de ştiinşă au descoperit că blocarea unei enzime celulare esenţiale, considerată până acum protectoare în boala ficatului gras, poate creşte de fapt riscul de leziuni hepatice cronice şi de cancer odată cu înaintarea în vârstă.
Într-un studiu de referinţă, publicat recent în revista Science Advances, o echipă de cercetători de la Universitatea Adelaide, din Australia, arată că pierderea funcţiei enzimei Caspază-2 determină creşterea anormală a celulelor hepatice. Acest proces este asociat cu inflamaţie, fibroză şi un risc semnificativ mai mare de cancer hepatic.
Rezultatele contrazic interesul tot mai mare pentru dezvoltarea de inhibitori ai Caspazei-2 ca posibil tratament sau metodă de prevenţie pentru boala ficatului gras.
Potrivit coordonatoarei studiului, dr. Loretta Dorstyn, de la Centrul pentru Biologia Cancerului, Caspaza-2 are un rol esenţial în menţinerea stabilităţii genetice a celulelor hepatice, pe lângă o funcţie separată în controlul acumulării de grăsime la nivelul ficatului.
Celulele hepatice au în mod normal copii suplimentare de material genetic, fenomen numit poliploidie, care poate ajuta ficatul să facă faţă stresului. Studiul arată însă că, în absenţa Caspazei-2, nivelurile excesive de poliploidie devin dăunătoare.
Folosind modele de şoarece modificaţi genetic, cercetătorii au observat că animalele care nu aveau enzima sau aveau o formă nefuncţională prezentau celule hepatice anormal de mari, cu acumulare excesivă de leziuni genetice şi celulare.
În timp, aceşti şoareci au dezvoltat inflamaţie hepatică cronică şi trăsături asemănătoare hepatitei, inclusiv fibroză, leziuni oxidative şi un tip de moarte celulară asociată inflamaţiei. Pe măsură ce animalele îmbătrâneau, riscul de a dezvolta cancer hepatic a crescut semnificativ.
La şoarecii vârstnici lipsiţi de Caspaza-2 funcţională, tumorile hepatice au apărut spontan mult mai frecvent decât la animalele normale, incidenţa cancerului hepatic fiind de până la patru ori mai mare. Tumorile aveau caracteristicile tipice carcinomului hepatocelular.
Autorii subliniază că rezultatele contrazic ideea conform căreia inhibarea Caspazei-2 ar fi benefică în toate situaţiile.
Deşi blocarea enzimei poate avea efecte protectoare la animalele tinere sau pe termen scurt, inclusiv în contextul ficatului gras, pierderea sa pe termen lung este asociată cu efecte nocive.
Caspaza-2 este necesară pentru eliminarea celulelor hepatice deteriorate sau anormale odată cu înaintarea în vârstă, iar absenţa sa permite acumularea acestora şi crearea unui mediu favorabil cancerului.
Profesorul Sharad Kumar, autor senior al studiului, afirmă că datele au implicaţii importante pentru dezvoltarea de medicamente. Deşi există un interes considerabil pentru ţintirea Caspazei-2 în bolile hepatice metabolice şi pentru reducerea riscului de cancer hepatic, rezultatele sugerează că această strategie ar putea avea consecinţe serioase mai târziu în viaţă, crescând predispoziţia la inflamaţie hepatică cronică, fibroză hepatică şi cancer.
