O echipă de cercetători de la Northwestern University din Statele Unite a dezvoltat o terapie moleculară promiţătoare în combaterea cancerului, ce ţinteşte enzima telomerază, implicată în imortalitatea celulelor tumorale.
Enzima are o prezenţă ridicată în circa 90% dintre celulele canceroase prezente la oameni şi a devenit în ultimii ani un subiect de studiu pentru mai multe echipe de cercetători. Celulele normale au gena pentru telomerază, dar în general aceasta nu este activată.
“Telomeraza este principala enzimă care permite celulelor canceroase să nu aibă moarte. Am dorit să scurtcircuităm această imortalitate, aşa că am dezvoltat o moleculă mică unică, ce se prinde de telomerază şi îi opreşte activitatea”, a explicat prof. Karl A. Scheidt, care a condus echipa de cercetare de la Northwestern University, citat de sciencedaily.com.
“Acest mecanism oferă o nouă cale pentru tratamentul cancerului, dar şi pentru înţelegerea procesului de îmbătrânire a celulelor”, a completat cercetătorul.
Karl A. Scheidt este profesor de farmacologie la Feinberg School of Medicine din cadrul Northwestern University şi profesor de chimie la Weinberg College of Arts and Sciences.
Ideea dezvoltării noii molecule le-a venit cercetătorilor din natură. În urmă cu un deceniu, prof. Scheidt a fost intrigat de activitatea biologică a crolactomicinei, o substanţă produsă de bacterii ce inhibă telomeraza.
Astfel, echipa condusă de prof. Scheidt a pornit de la crolactomicină pentru a dezvolta o nouă moleculă. Pe parcursul cercetătorilor au fost produse peste 200 de compuşi până ce s-a obţinut o moleculă promiţătoare – numită NU-1, arată rezultatele studiului, prezentat recent în publicaţia ACS Chemical Biology.
Mai mult, sinteza moleculei este simplă, iar primele teste au dovedit eficienţa sa.
“ NU-1 inhibă telomeraza ca nimic altceva, deoarece formează o legătură covalentă. Alt avantaj al NU-1 este că structura sa moleculară le permite oamenilor de ştiinţă să adauge material, cum ar fi o substanţă terapeutică”, a menţionat prof. Scheidt.
Toate celulele umane au telomeri, părţi scurte de ADN repetitiv situate la capătul fiecărui cromozom liniar, ce au rol de protecţie a cromozomilor şi a ADN-ului. Odată cu diviziunea celulară, telomerii devin mai scurţi, până când, după ce procesul se repetă de multe ori, nu îşi mai pot îndeplini funcţiile – iar acest lucru provoacă moartea celulei.
În schimb, celulele canceroase, care înregistrează o supraactivitate a telomerazei, devin nemuritoare prin inversarea procesului normal de scurtare a telomerilor.
La celulele canceroase, enzima telomerază copiază telomerii la infinit, blocând procesul normal de scurtare a acestora – şi având ca efect un proces de diviziune celulală fără sfârşit şi imortalitatea celulelor.
Celulele HeLa, spre exemplu, prelevate în 1951 din tumora de cancer de col uterin a pacientei Henrietta Lacks, continuă să se divizeze şi acum.
Echipa de cercetare a făcut până acum doar teste pe culturi celulare umane şi urmează să treacă la etapa următoare, ce presupune realizarea de studii pe animale.
