Cancerul pancreatic afectează în fiecare an aproximativ 500.000 de persoane din întreaga lume. În ciuda faptului că este al 14-lea cel mai răspândit cancer în funcţie de incidenţă, astăzi este, din păcate, a şaptea cauză de deces prin cancer. Rata de supravieţuire la cinci ani este mai mică de 10%, limitată în principal la pacienţii eligibili pentru intervenţie chirurgicală (aproximativ 20-30% din total).
Acum, o echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Cattolica din Roma a descoperit un mecanism genetic important pe care celulele cancerului pancreatic îl folosesc pentru a se sustrage terapiilor, deschizând calea către noi medicamente pentru o boală mortală.
Tumora evită tratamentele prin punerea în aplicare a unei „remanieri genetice favorabile", jucându-şi strategic cele mai bune cărţi pentru a zădărnici tratamentele.
Descoperirea este rezultatul unui studiu publicat marţi, în revista Cell Reports Medicine, coordonat de Claudio Sette, profesor de anatomie umană la Universitatea Catolică şi director al unităţii de Organoizii de la spitalul universitar A. Gemelli IRCCS.
„Am descoperit un mecanism bazat pe reglarea ARN-ului mesager (ARNm) care contribuie la rezistenţa la chimioterapie", explică prof. Sette.
Potrivit cercetătorului italian, există deja medicamente care ţintesc ARN-ul, utilizate în cazul altor indicaţii medicale, pentru a contracara acest tip de reglare. Aceste medicamente ar putea fi potenţial dezvoltate ca agenţi antitumorali pentru pacienţii rezistenţi.
Atunci când codul genetic este transcris în ARN pentru sinteza proteinelor, poate avea loc un „splicing alternativ".
Aceasta înseamnă că din aceeaşi genă pot fi produse transcripţii diferite, în funcţie de „cărţile" genetice selectate (exoni, partea de codificare a genei pentru aminoacizii din proteine) care urmează să fie „jucate".
Splicingul duce la producerea de proteine diverse cu roluri diferite prin selectarea alternativă a exonilor genei iniţiale. Splicingul este în general alterat în tumori, inclusiv în cancerul pancreatic.
„Comparând tumorile pancreatice de diferite subtipuri am observat că, în cazul cancerului rezistent la terapie, acesta este asociat cu o reglare specifică a splicingului, care duce la sinteza de proteine asociate cu rezistenţa la chimioterapie", explică profesorul Sette.
Studiul echipei italiene a identificat şi o moleculă de reglare a procesului de splicing, numită „Quaking", care este exprimată în tumorile pancreatice mai agresive şi care favorizează sinteza proteinelor ce conferă chimiorezistenţă.
În prezent, există deja medicamente care reglează splicingul şi care ar putea fi utilizate pentru acest tip de cancer; inclusiv terapii pentru evenimente individuale de splicing, cum ar fi medicamentul nusinersen, care este utilizat în prezent în atrofia musculară spinală.
Descoperirile deschid noi posibilităţi de tratament pentru un tip de tumoră care, în general, nu răspunde la terapiile existente.
