Cancerul de prostată este al doilea cel mai răspândit cancer în Statele Unite şi al patrulea cel mai răspândit cancer la nivel mondial. Acum, o echipă de cercetători americani a identificat ce pacienţi vor beneficia de un medicament indicat împotriva cancerului de prostată şi au conceput o strategie care ar putea face ca tratamentul să funcţioneze mai mult timp.
Cercetarea ar trebui să-i ajute pe medici să identifice care dintre cancerele de prostată ale pacienţilor vor răspunde şi care nu vor răspunde la terapia de deprivare de androgeni enzalutamidă, care poate încetini creşterea cancerului de prostată prin întreruperea semnalizării receptorilor androgenici, a declarat Antonina Mitrofanova, cercetător la Institutul american de cancer Rutgers şi autor principal al studiului, publicat recent în revista Nature Communications.
Echipa a dezvoltat algoritmi computaţionali pentru a descoperi de ce medicamentul pentru cancerul de prostată enzalutamida (pus pe piaţă sub denumirea comercială Xtandi) nu funcţionează niciodată la unii pacienţi şi de ce, în cele din urmă, încetează să mai funcţioneze la alţii.
Cercetătorii au analizat datele avansate ale pacienţilor cu cancer de prostată pentru a cartografia interacţiunile dintre căile moleculare şi factorii de transcripţie din amonte ai acestora (proteine care reglează expresia mai multor gene) în celulele cancerului de prostată.
Atenţia lor s-a concentrat asupra căii MYC, datorită rolului său cunoscut în cancerul de prostată.
Cercetătorii de la Rutgers au descoperit că o altă proteină şi factor de transcripţie, NME2, lucrează îndeaproape cu MYC în celulele avansate de cancer de prostată care rezistă la enzalutamidă şi continuă să se răspândească.
Analiza dosarelor medicale a constatat că pacienţii cu niveluri ridicate de MYC şi NME2 aveau de cinci ori mai puţine şanse decât ceilalţi să beneficieze de enzalutamidă. Analiza a constatat, de asemenea, că nivelurile proteinei au urcat semnificativ la majoritatea pacienţilor care au răspuns doar temporar la medicament.
Echipa de la Rutgers a lucrat cu Universitatea Northwestern pentru a confirma aceste constatări prin experimente pe ţesuturi canceroase şi şoareci de laborator.
Rezultatele au arătat din nou că nivelurile ridicate de MYC şi NME2 au fost asociate cu un răspuns slab la enzalutamidă, atât în probele de ţesut, cât şi la şoarecii vii.
Această cercetare a demonstrat, de asemenea, că MYC şi NME2 ar putea creşte ca răspuns la utilizarea enzalutamidei - ceea ce explică de ce medicamentul ar putea, în cele din urmă, să nu mai funcţioneze.
Dar a existat şi un aspect pozitiv: Reducerea nivelului de NME2 şi, prin urmare, a nivelului de MYC a restabilit eficacitatea enzalutamidei în cancerele care deveniseră rezistente la efectele sale.
Orice îmbunătăţire a tratamentului cancerului de prostată ar produce beneficii pe scară largă, au declarat cercetătorii.
Cancerul de prostată este al doilea cel mai răspândit cancer în Statele Unite şi al patrulea cel mai răspândit cancer la nivel mondial.
Acest studiu marchează un pas important în direcţia înţelegerii şi tratării cancerului de prostată avansat, în care boala s-a răspândit dincolo de prostată şi a devenit rezistentă la terapiile mai vechi de deprivare de androgeni, care sunt utilizate de obicei ca tratamente iniţiale pentru această malignitate.
Rezultatele studiului indică faptul că pacienţii cu niveluri ridicate de MYC şi NME2 care devin rezistenţi la enzalutamidă pot răspunde în continuare la medicamente alternative, cum ar fi abirateronul (ZYTIGA), care nu încetează să funcţioneze atunci când nivelurile de MYC şi NME2 cresc şi ar putea beneficia în mod semnificativ de ţintirea terapeutică a căilor MYC, restabilind eficacitatea enzalutamidei şi făcând-o să funcţioneze mai mult timp pentru aceşti pacienţi.
„Rezultatele obţinute atât din analiza computaţională, cât şi din experimentele de laborator au fost solide, dar sperăm să le validăm şi printr-un studiu pe pacienţi umani. Acesta este următorul pas", a precizat Mitrofanova.
