Motivul pentru care femeile prezintă un risc mai mare de a suferi de boli autoimune, cum ar fi scleroza multiplă, lupusul şi artrita reumatoidă, este un mister medical de lungă durată, dar acum, o echipă de cercetători ar putea fi cu un pas mai aproape de a-l dezlega. Un studiu condus de o echipă de la facultatea de medicină Stanford vine cu o posibilă explicaţie de ce femeile prezintă un risc mai mare de boli autoimune.
Recenta cercetare aruncă o lumină asupra misterului de ce femeile sunt mult mai predispuse la afecţiuni autoimune. Explicaţia ar putea fi o moleculă produsă de un cromozom X în fiecare celulă feminină poate genera anticorpi împotriva ţesuturilor proprii la femei.
Modul în care organismul feminin gestionează cromozomul X suplimentar (organismul masculin are doar unul singur plus un cromozom Y) ar putea fi un factor care ajută la explicarea motivului pentru care femeile sunt mai susceptibile la aceste tipuri de afecţiuni, sugerează noul studiu.
Afecţiunile predominant cronice implică un sistem imunitar dereglat care îşi atacă propriile celule şi ţesuturi.
Deşi cercetarea care implică experimente pe şoareci este preliminară, constatările, după un studiu mai aprofundat, ar putea contribui la elaborarea de noi tratamente şi modalităţi de diagnosticare a acestor boli, a declarat într-un comunicat, dr. Howard Chang, autorul principal al lucrării publicate luna aceasta în revista Cell, profesor de dermatologie şi genetică la facultatea de medicină a universităţii Stanford, care a condus cercetarea.
Simptomele unor afecţiuni autoimune, precum lupusul şi sclerodermia, se manifestă la nivelul pielii sub formă de erupţii cutanate.
„Multe dintre aceste boli pe care le vedem în clinicile noastre, în special cele legate de imunitate, apar în special la femei si este într-adevăr izbitor, în practica mea clinică", spune el.
Există mai mult de 80 de boli autoimune, care afectează aproximativ 24 de milioane de persoane în Statele Unite.
Tulburările apar atunci când sistemul imunitar al unei persoane devine confuz şi începe să răspundă ca şi cum ar fi atacat de o infecţie, când, de fapt, nu există niciuna, explică conf. univ. dr. Montserrat Anguera, profesor asociat în cadrul departamentului de ştiinţe biomedicale de la facultatea de medicină veterinară a Universităţii din Pennsylvania, care nu a fost implicată în cercetare, consultată fiind de CNN.
„Acelaşi tip de actori care acţionează ca răspuns la un virus sau la o bacterie (sunt cei) care acţionează şi în cazul bolilor imunitare, dar în cazul bolilor autoimune 'infecţia' nu este eliminată, ci persistă şi, odată cu persistenţa, se amplifică şi provoacă leziuni ale ţesuturilor, în funcţie de boala autoimună", explică ea, precizând că unele dintre ele afectează întregul organism, iar altele sunt localizate la un anumit organ.
Alţi cercetători s-au concentrat asupra acestei preponderenţe feminine a afecţiunilor, analizând hormonii sexuali sau numărul de cromozomi.
În schimb, echipa s-a axat pe rolul jucat de o moleculă numită Xist (pronunţat exist) care nu este prezentă în celulele masculine.
Anterior şi alţi cercetători care au studiuat lupusul, o astfel de boală autoimună, au făcut descoperiri legate de cromozomul feminin (X) şi de Xist, după cum este şi un studiu, publicat în numărul din octombrie al Journal of Clinical Investigation Insight.
Testarea „rolului semnificativ" al Xist
Principala sarcină a moleculei Xist este aceea de a dezactiva al doilea cromozom X feminin în embrioni, asigurându-se că celulele organismului nu primesc o potenţială dublă toxicitate a genelor codificatoare de proteine ale cromozomului.
„Xist este un ARN foarte lung, cu o lungime de 17.000 de nucleotide, sau litere, şi se asociază cu aproximativ aproape 100 de proteine", spune prof. Chang.
Moleculele Xist lucrează cu aceste proteine pentru a opri expresia genelor din al doilea cromozom X.
În cercetările sale, prof. Chang a observat că multe dintre proteinele cu care Xist lucrează pentru a se lega şi a reduce la tăcere cromozomul X aveau o legătură cu tulburările autoimune legate de piele. Pacienţii cu aceste afecţiuni aveau autoanticorpi care atacau în mod eronat acele proteine normale.
Cercetătorul s-a întrebat dacă aglomerările de molecule de proteine care apar atunci când Xist se conectează cu cromozomul X ar putea fi un factor declanşator al bolilor autoimune.
Pentru a investiga acest lucru, prof. Chang a decis să studieze cum ar funcţiona Xist, produsă în mod natural doar de celulele feminine, dacă s-ar afla la şoarecii masculi - un lucru făcut posibil prin ingineria genetică.
Astfel, spune cercetătorul, acesta ar fi un prim pas în eliminarea posibilelor explicaţii concurente pentru susceptibilitatea femeilor la boli autoimune, cum ar fi hormonii sexuali sau proteinele corupte produse de un al doilea cromozom X care nu a fost complet dezactivat.
Atunci când şoareci masculi care au fost modificaţi genetic pentru a avea o genă care produce Xist au fost injectaţi cu un iritant chimic care imita lupusul, echipa a constatat că şoarecii masculi au dezvoltat semnele distinctive ale autoimunităţii - autoanticorpi - la o rată apropiată de cea a şoarecilor femele, ceea ce arată că proteinele care se leagă de Xist pot provoca un răspuns imunitar.
Experimentele nu au fost concepute pentru a arăta dacă Xist sau proteinele înrudite provoacă boli autoimune la animale.
Chang şi echipa sa au analizat, de asemenea, mostre de ser de sânge de la persoane cu lupus, dermatomiozită şi scleroză sistemică şi le-au comparat cu mostre de la persoane fără boli autoimune.
Eşantioanele de la pacienţii cu boli autoimune au produs niveluri mai ridicate de autoanticorpi ca reacţie la proteinele asociate cu Xist, au constatat cercetătorii.
În ansamblu, datele au indicat un „rol semnificativ" pentru Xist ca motor al autoimunităţii, care ar putea explica de ce bolile autoimune apar mai mult în cazul persoanelor de sex feminin, potrivit studiului.
O piesă din puzzle-ul autoimunităţii
Studiul indică faptul că maşinăria cromozomului X inactiv este importantă şi ar putea juca un rol în predispoziţia feminină în ceea ce priveşte bolile autoimune, spune Montserrat.
Ea precizează, totuşi, că cea mai recentă descoperire este, potenţial, doar o piesă dintr-un puzzle foarte mare - un „recif de corali" într-un ocean mare.
Nu este clar, a spus ea, dacă proteinele asociate cu Xist cauzează cu adevărat boala. În plus, factorii de mediu joacă un rol important în bolile autoimune.
„Nu este vorba doar de genetica unui individ, există un cu totul alt aspect care este reprezentat de interacţiunile cu mediul", spune Anguera, indicând mai întâi dieta, microbiomul şi apoi comportamente precum fumatul.
Bolile autoimune sunt dificil de detectat şi adesea durează ani de zile pentru a fi diagnosticate.
În cele din urmă, prof. Chang speră că descoperirile ar putea accelera acest proces.
„Cred că este fezabil să urmărim şi să explorăm potenţialul de diagnosticare al Xist şi dacă acesta ne poate ajuta să decidem dacă o persoană are un anumit tip de boală autoimună", spune el.
Al doilea domeniu de care cercetătorii suntem foarte interesaţi este cel terapeutic. „Acum că ştim că Xist pare să fie un factor important, cum putem opri acest proces?".
