Oamenii de ştiinţă au descoperit că stilul şi condiţiile de viaţă au un impact mai mare decât genele asupra îmbătrânirii sănătoase.
Un nou studiu sugerează că statutul socioeconomic şi alţi factori ai stilului de viaţă sunt mai strâns legaţi de îmbătrânirea sănătoasă decât genetica.
Există un refren preferat printre experţii în sănătate: codul poştal este la fel de important pentru sănătate ca şi codul genetic, determinând unde locuiesc oamenii, ce fel de alimente consumă, cât de bună este asistenţa medicală şi cât de multă poluare respiră.
Acum, un nou studiu important, publicat în revista Nature Medicine, sugerează că factorii de mediu, inclusiv alegerile legate de stilul de viaţă, şi condiţiile de trai, sunt de 10 ori mai importanţi decât genetica atunci când vine vorba de îmbătrânirea sănătoasă şi moartea timpurie.
Împreună, vârsta, diferenţa de sex şi factorii de mediu - cunoscuţi sub numele de expunere - explică aproximativ 66% din riscurile de mortalitate, conform cercetării conduse de Universitatea Oxford din Regatul Unit.
„Am fost surprinşi de cât de clară a fost diferenţa, cât de mult contează mediul mai mult decât genetica”, a declarat Austin Argentieri, primul autor al studiului şi cercetător la Universitatea Harvard, într-un comunicat.
Studiul a inclus aproape o jumătate de milion de persoane din Regatul Unit.
Cercetătorii au identificat riscurile genetice ale participanţilor pentru 22 de boli, au urmărit probleme de sănătate comune precum obezitatea, hipertensiunea arterială şi dislipidemia şi au folosit proteine din sângele lor pentru a măsura cât de repede îmbătrânesc biologic oamenii.
Modul în care stilul şi condiţiile de viaţă influenţează sănătatea
Iniţial, cercetătorii s-au concentrat pe 164 de factori de mediu, dar i-au redus la 25 de factori-cheie care au fost asociaţi atât cu decesul, cât şi cu îmbătrânirea biologică.
Aceşti factori au cuprins de la nivelul de educaţie, venitul gospodăriei, ocuparea unui loc de muncă, orele de somn, exerciţiile fizice, fumatul, sprijinul social, bunăstarea mintală, greutatea corporală la vârsta de 10 ani şi dacă mama a fumat în jurul datei naşterii.
Individual, aceşti factori au jucat un rol mic în riscul de a muri prematur, dar combinaţi de-a lungul întregii vieţi, aceştia s-au adunat.
„Viaţa reală este dezordonată. Toate aceste influenţe de mediu diferite se adună”, a comentat Argentieri.
Importanţa geneticii şi a factorilor de mediu a fost diferită atunci când a fost vorba de probleme de sănătate specifice.
Conform studiului, riscurile genetice au fost mai importante în ceea ce priveşte demenţa şi cancerele de sân, prostată şi colorectal, în timp ce factorii de mediu au fost mai importanţi în ceea ce priveşte bolile pulmonare, cardiace şi hepatice.
Nu genele ne determină viitorul
Studiul are mai multe limitări. Rezultatele ar putea fi diferite în alte ţări; alţi factori care nu au fost incluşi în studiu ar putea fi, de asemenea, legaţi de sănătate, iar studiul nu stabileşte o cauză şi efect, ci doar corelaţii.
„Expomul este într-adevăr un concept specific contextului” şi sunt necesare mai multe studii „în alte regiuni din lume pentru a înţelege ce este important unde», a spus Argentieri.
Cu toate acestea, având în vedere că mulţi dintre factorii de mediu pot fi schimbaţi, cercetătorii au declarat că rezultatele oferă o imagine clară pentru intervenţiile politice în vederea îmbunătăţirii sănătăţii oamenilor.
Dr. Stephen Burgess, un biostatistician de la Universitatea din Cambridge care nu a fost implicat în studiu, a declarat că rezultatele subliniază faptul că, în majoritatea cazurilor, „nu genele noastre ne determină viitorul”.
„Moştenirea genetică poate înclina balanţa, dar noi alegem cum acţionăm”, a mai spus Burgess.
Stilul de viaţă şi factorii de mediu afectează sănătatea şi îmbătrânirea mai mult decât genele noastre. Un nou studiu condus de cercetători de la Sănătatea populaţiei Oxford a arătat că o serie de factori de mediu, inclusiv stilul de viaţă (fumatul şi activitatea fizică) şi condiţiile de viaţă, au un impact mai mare asupra sănătăţii şi a decesului prematur decât genele (moştenirea ereditară). Cercetătorii au utilizat date de la aproape o jumătate de milion de participanţi din banca de date UK Biobank pentru a evalua influenţa a 164 de factori de mediu şi scoruri de risc genetic pentru 22 de boli majore asupra îmbătrânirii, bolilor legate de vârstă şi decesului prematur. Studiul a fost publicat miercuri în revista Nature Medicine. Credit: Oxford Population Health, 19 februarie 2025
Principalele constatări ale studiului:
- factorii de mediu au explicat 17% din variaţia riscului de deces, comparativ cu mai puţin de 2% explicat de predispoziţia genetică (aşa cum o înţelegem în prezent);
- dintre cei 25 de factori de mediu independenţi identificaţi, fumatul, statutul socioeconomic, activitatea fizică şi condiţiile de viaţă au avut cel mai mare impact asupra mortalităţii şi îmbătrânirii biologice;
- fumatul a fost asociat cu 21 de boli; factorii socioeconomici, precum venitul gospodăriei, proprietatea asupra locuinţei şi statutul profesional, au fost asociaţi cu 19 boli; iar activitatea fizică a fost asociată cu 17 boli;
- 23 dintre factorii identificaţi sunt modificabili;
- s-a demonstrat că expunerile din primii ani de viaţă, inclusiv greutatea corporală la 10 ani şi fumatul mamei în jurul naşterii, influenţează îmbătrânirea şi riscul de deces prematur 30-80 de ani mai târziu;
- expunerile de mediu au avut un efect mai mare asupra bolilor pulmonare, cardiace şi hepatice, în timp ce riscul genetic a dominat în cazul demenţelor şi a cancerului de sân.
„Cercetarea noastră demonstrează impactul profund asupra sănătăţii al expunerilor care pot fi schimbate fie de către indivizi, fie prin politici de îmbunătăţire a condiţiilor socioeconomice, de reducere a fumatului sau de promovare a activităţii fizice", a declarat prof. Cornelia van Duijn, profesor de epidemiologie la Sănătatea Populaţiei Oxford şi autor principal al cercetării.
Ea a precizat că, în timp ce genele joacă un rol-cheie în afecţiunile cerebrale şi în unele tipuri de cancer, constatările evidenţiază oportunităţile de reducere a riscurilor de boli cronice de plămâni, inimă şi ficat, care sunt principalele cauze de invaliditate şi deces la nivel mondial.
Expunerile din primii ani de viaţă sunt deosebit de importante, deoarece arată că factorii de mediu accelerează îmbătrânirea în primii ani de viaţă, dar oferă oportunităţi ample de a preveni bolile de lungă durată şi decesul timpurii, a adăugat cercetătoarea.
Autorii au utilizat o măsură unică a îmbătrânirii (un nou „ceas al îmbătrânirii”) pentru a monitoriza cât de repede îmbătrânesc oamenii, utilizând nivelurile de proteine din sânge.
Acest lucru le-a permis să stabilească o legătură între expunerile de mediu care estimează mortalitatea timpurie şi îmbătrânirea biologică.
S-a demonstrat anterior că această măsură detectează schimbările legate de vârstă, nu numai în cadrul UK Biobank, ci şi în alte două mari studii de cohortă din China şi Finlanda.
Cercetarea arată că, în timp ce multe dintre expunerile individuale identificate au jucat un rol mic în decesul prematur, efectul combinat al acestor expuneri multiple de-a lungul vieţii (denumit expoma) a explicat o mare parte din variaţia mortalităţii premature.
Perspectivele acestui studiu deschid calea pentru strategii integrate de îmbunătăţire a sănătăţii populaţiilor în curs de îmbătrânire prin identificarea combinaţiilor-cheie de factori de mediu care determină simultan riscul de deces prematur şi multe boli comune legate de vârstă.
„Studiile privind sănătatea mediului au tins să se concentreze asupra expunerilor individuale pe baza unei ipoteze specifice. Deşi această abordare a înregistrat multe succese, metoda nu a produs întotdeauna rezultate reproductibile şi fiabile. În schimb, am urmat o abordare a expunomului „fără ipoteze” şi am studiat toate expunerile disponibile pentru a găsi principalii factori de boală şi de deces", a indicat profesorul van Duijn.
În opinia sa, acest studiu face un mare pas înainte în modul de a furniza dovezi exacte privind cauzele şi consecinţele bolilor legate de vârstă, prin combinarea unor noi metode de calcul cu cunoştinţe clinice şi epidemiologice pentru a explora interacţiunea dintre expunerile multiple.
„Într-un mediu în continuă schimbare, este esenţial să combinăm aceste tehnici cu noi progrese în domeniul tehnologiei inteligente pentru a monitoriza stilul de viaţă şi mediul, precum şi cu date biologice, pentru a înţelege impactul mediului în timp. Rămân încă multe întrebări fără răspuns legate de alimentaţie, stilul de viaţă şi expunerea la noi agenţi patogeni (cum ar fi gripa aviară şi Covid-19) şi substanţe chimice (pesticide şi materiale plastice), precum şi impactul factorilor de mediu şi genetici în diferite populaţii", a concluzionat cercetătoarea.
Studiul a fost condus de cercetători de la Sănătatea Populaţiei Oxford în colaborare cu cercetători de la departamentele de psihiatrie şi antropologie a Universităţii Oxford, Spitalul Massachusetts General şi MIT Broad Institute, Universitatea din Amsterda,; Universitatea Erasmus (Rotterdam), şi Universitatea din Montpellier.
