Noile terapii care acţionează asupra cauzei genetice a unor boli rare urmăresc să ofere beneficii de durată prin intervenţii unice, reducând nevoia tratamentelor repetate. În acest context, cercetătorii evaluează dacă astfel de abordări pot fi extinse şi la pacienţi mai mari, pentru a îmbunătăţi funcţiile organismului afectate de boală.
O terapie genică administrată într-o singură doză a îmbunătăţit capacitatea de mişcare la copiii de peste 2 ani şi la adolescenţi cu atrofie musculară spinală, potrivit unui studiu publicat, luni, în revista Nature Medicine.
Atrofia musculară spinală (AMS) este o boală genetică rară (ereditară) care apare întrucât organismul nu poate produce niveluri normale ale proteinei care susţine neuronii motori, şi este necesară pentru funcţionarea sănătoasă a celulelor nervoase. O defecţiune prezentă în ambele copii ale genei SMN1 face ca organismul să nu poată produce suficientă proteină codificată de această genă, necesară pentru funcţionarea normală a neuronilor motori. În timp, aceste celule nervoase mor şi nu se pot regenera, ceea ce duce la o slăbiciune musculară care se agravează treptat şi afectează respiraţia, înghiţirea, ducând la pierderea progresivă a capacităţii de mişcare.
Severitatea bolii pune viaţa în pericol încă din primii ani de la naştere. Boala duce adesea la paralizie, dificultăţi de respiraţie şi deces în decurs de câteva luni pentru copiii născuţi cu cea mai gravă formă a bolii, cea de tip I.
Onasemnogene abeparvovec este o terapie genică care restabileşte producţia acestei proteine lipsă printr-un singur tratament. Terapia e bazată pe un vector viral adeno-asociat (AAV), care livrează pacienţilor o copie funcţională a genei SMN1 pentru a creşte nivelul proteinei SMN.
Acum, o formulare diferită a terapiei genice Zolgensma care conţine acelaşi ingredient activ (onasemnogene abeparvovec), pusă pe piaţă sub denumirea comercială de Itvisma, a obţinut rezultate bune într-un studiu clinic de fază III la pacienţi cu AMS cu vârste între 2 şi 17 ani. Deşi îmbunătăţirile mobilităţii sunt mai mici decât cele observate la copiii mai mici trataţi cu Zolgensma, ele sunt totuşi suficiente pentru a le aduce acestor copii beneficii importante în viaţa de zi cu zi.
Rezultatele acestui studiu clinic de fază 3, care a inclus 126 de copii şi adolescenţi, sugerează că tratamentul ar putea reprezenta o alternativă la terapiile pe termen lung, cu doze repetate, pentru persoanele cu această boală după vârsta de 2 ani.
O echipă de specialişti de la St. Jude Children's Research Hospital, conduşi de dr. Richard Finkel, a evaluat siguranţa şi eficacitatea unei doze unice de onasemnogene abeparvovec administrate direct în lichidul cefalorahidian la copii cu atrofie musculară spinală cu vârsta peste 2 ani.
Studiul, cu durata de un an, a inclus 126 de copii şi adolescenţi cu vârste între 2 şi 18 ani, care puteau să stea în şezut, dar nu au mers niciodată singuri, fără asistenţă.
Participanţii au fost repartizaţi aleatoriu să primească fie terapia genică (75 de participanţi), fie placebo (51). Cei trataţi activ au obţinut o îmbunătăţire semnificativ mai mare a scorurilor funcţiei motorii pe un test validat, care a urmărit îmbunătăţirea a 33 de abilităţi specifice, precum trecerea din poziţia culcat în şezut, mersul şi urcatul scărilor, comparativ cu cei care nu au primit terapia. Reacţiile adverse au fost similare în cele două grupuri şi, în general, au putut fi gestionate.
Autorii concluzionează că acest tratament administrat o singură dată este eficient şi la participanţii mai mari de 2 ani atunci când este livrat direct în lichidul cefalorahidian.
În plus, rezultatele susţin extinderea accesului la această terapie genică pentru pacienţii cu atrofie musculară spinală mai mari, acoperind o nevoie medicală neadresată la copiii mai mari şi adolescenţi. Întrucât studiul a durat doar 12 luni este necesară monitorizarea pe termen mai lung pentru a confirma siguranţa şi eficacitatea terapiei genice.
Zolgensma, dezvoltată iniţial de AveXis, şi preluată ulterior de gigantul farmaceutic elveţian Novartis, a fost aprobată în Statele Unite încă din 2019, şi în Uniunea Europeană, din martie 2020, pentru pacienţii pediatrici cu AMS cu vârsta sub doi ani. Tratamentul a fost adăugat în Catalogului naţional al preţurilor medicamentelor autorizate de punere pe piaţă în România (Canamed), ca orfan indicat pentru tratamentul pacienţilor cu atrofie musculară spinală.
În noiembrie anul acesta, FDA din Statele Unite a autorizat un nou tratament al gigantului farmaceutic elveţian, pus pe piaţă sub denumirea comercială de Itvisma (onasemnogene abeparvovec-brve), indicat pentru pacienţii cu vârsta de 2 ani şi peste, care au confirmată o mutaţie în gena SMN1, responsabilă de producerea unei proteine esenţiale pentru funcţia neuronilor motori şi a muşchilor (proteina SMN).
Alte două terapii, tratamentul cu oligonucleotide antisens Spinraza şi Evrysdi, un compus pe bază de piridazină care creşte cantitatea de proteină SMN funcţională produsă din gena SMN2, au fost de asemenea aprobate în ultimul deceniu, însă necesită administrare pe termen nedefinit pentru menţinerea beneficiilor.
