O echipă de cercetători britanici propune o alternativă simplă, rapidă şi sigură la endoscopiile clasice: o metodă minim invazivă care ar putea schimba modul în care sunt monitorizaţi pacienţii cu risc de cancer esofagian.
O descoperire promiţătoare vine din Marea Britanie, unde cercetătorii au identificat o alternativă simplă, accesibilă şi eficientă la endoscopia clasică, pentru monitorizarea pacienţilor cu esofag Barrett, afecţiune asociată cu un risc crescut de cancer esofagian.
Cu ajutorul unei capsule ataşate la un fir, care se transformă într-un burete ce prelevează celule din esofag la retragere, medicii pot obţine rapid şi în siguranţă informaţii esenţiale despre starea mucoasei, contribuind astfel la creşterea calităţii monitorizării pacienţilor cu esofag Barrett. Inovaţia ar putea reduce la jumătate numărul endoscopiilor efectuate anual în acest context, cu beneficii atât pentru pacienţi, cât şi pentru sistemele de sănătate.
Testul mult mai puţin invaziv cu „pastila-cu-aţă”, cum mai este numită, ar putea înlocui endoscopiile pentru jumătate dintre pacienţii monitorizaţi pentru risc de cancer esofagian, a constatat studiul realizat de cercetători de la Universitatea Cambridge, Spitalul Addenbrooke şi Queen Mary University din Londra.
Testul cu capsulă şi burete este mai uşor de administrat şi ar putea fi efectuat de asistente medicale sau în cabinetele medicilor de familie, reducând astfel presiunea asupra resurselor sitemelor de sănătate
Cancerul esofagian este dificil de tratat, cu mai puţin de unul din cinci pacienţi supravieţuind la cinci ani de la diagnostic, o statistică ce s-a modificat foarte puţin în ultimele trei decenii. În acelaşi timp, numărul persoanelor diagnosticate cu această boală a crescut de patru ori din anii 1970.
Unul dintre factorii de risc cunoscuţi pentru cancerul esofagian este o afecţiune numită esofag Barrett, caracterizată prin modificări ale formei şi structurii celulelor din mucoasa esofagului. La început, aceste celule capătă aspectul celor din intestin, dar în timp pot evolua către o stare precanceroasă numită displazie.
Displazia poate fi de grad scăzut sau înalt.
Pacienţii cu displazie de grad scăzut au un risc de 1 la 10 de a dezvolta cancer esofagian, dar acest risc se dublează (1 la 5) în cazul displaziei de grad înalt.
Displazia poate fi tratată fără intervenţie chirurgicală, iar tratamentul reduce semnificativ riscul de apariţie a cancerului.
Esofagul Barrett este de obicei diagnosticat după apariţia simptomelor, precum arsuri gastrice persistente, urmate de o endoscopie, o procedură invazivă ce implică introducerea unei camere video în stomac.
Însă, în Sistemul Naţional de Sănătate (NHS), din Marea Britanie, timpii de aşteptare pentru prima investigaţie endoscopică pot fi foarte mari. După diagnostic, pacienţii cu esofag Barrett sunt monitorizaţi periodic pentru depistarea displaziei sau a cancerului incipient, fiind supuşi regulat la endoscopii, deseori de peste zece ori în cursul vieţii.
Detectarea precoce a cancerului creşte semnificativ şansele de tratament de succes, iar intervenţia poate fi realizată pe cale endoscopică, fără chimioterapie sau intervenţii chirurgicale.
„Este extrem de important să monitorizăm pacienţii pentru a putea identifica displazia şi preveni dezvoltarea cancerului, iar dacă cineva dezvoltă totuşi cancer, să îl depistăm din timp şi să intervenim. Însă şansele ca esofagul Barrett să progreseze către cancer sunt reduse, iar endoscopiile nu sunt proceduri confortabile. În plus, endoscopiile nu oferă întotdeauna rezultate concludente în depistarea cancerului în stadiu incipient, întrucât acurateţea lor poate varia în funcţie de experienţa celui care realizează procedura şi de performanţa echipamentului folosit. Este necesară o metodă alternativă de monitorizare, care să fie mai puţin invazivă, mai simplu de aplicat şi mai constantă în rezultate”, a declarat prof. dr. Rebecca Fitzgerald, specializată în esofag Barrett, directoarea Early Cancer Institute de la Universitatea Cambridge, şi medic specialist gastroenterolog cu titlu onorific, la Spitalul Addenbrooke, citată într-un comunicat.
În ultimii ani, dr. Fitzgerald şi colegii săi au lucrat la dezvoltarea capsulei cu burete, ca alternativă la endoscopie.
Procedura implică înghiţirea unei capsule legate cu un fir. Capsula se dizolvă în stomac şi eliberează un burete care, odată retras, adună uşor celule din esofag. Probele prelevate sunt colorate chimic şi examinate la microscop, patologii urmărind doi indicatori cheie - semnale de alarmă pentru prezenţa celulelor precanceroase: anomalii ale unei proteine (p53) cu rol de prevenţie tumorală şi aspectul neobişnuit sau neregulat al celulelor la microscop („atipii celulare”).
Dispozitivul înainte de deschidere; în interiorul capsulei se află un burete care poate colecat celule de pe mucoasă. Credit: StillVision
Până în prezent, cercetările s-au axat în principal pe utilizarea capsulei pentru diagnosticarea esofagului Barrett, însă recent, echipa şi-a orientat atenţia către valorificarea acesteia ca instrument eficient de monitorizare.
Cercetătorii au investigat dacă pot utiliza testul pentru a stratifica pacienţii în funcţie de risc şi pentru a adapta astfel strategia de monitorizare. Cei cu risc crescut ar fi evaluaţi urgent pentru a decide necesitatea tratamentului, cei cu risc moderat ar continua supravegherea endoscopică, iar cei cu risc scăzut ar putea fi monitorizaţi fără endoscopie.
Un număr de 910 pacienţi din 13 spitale din Regatul Unit, toţi diagnosticaţi anterior cu esofag Barrett şi aflaţi sub supraveghere medicală, au participat la studiu. Aceştia au fost supuşi testului cu capsulă, iar în funcţie de rezultate, au fost repartizaţi în una dintre cele trei grupe de risc: crescut, moderat sau scăzut. Toţi pacienţii au efectuat şi o endoscopie, pentru a permite compararea rezultatelor celor două metode.
Aproximativ 15% dintre pacienţi au fost încadraţi în grupa de risc crescut, prezentând anomalii ale proteinei p53 şi/sau modificări celulare atipice; dintre aceştia, 38% se aflau într-un stadiu precanceros. Pacienţii care prezentau ambii markeri erau expuşi celui mai mare risc, 85% dintre ei fiind diagnosticaţi cu displazie. Cei care nu prezentau aceşti markeri, dar aveau un esofag Barrett de o anumită lungime şi alţi factori de risc, precum vârsta şi sexul, au fost clasificaţi ca având un risc moderat.
Peste jumătate (54%) au fost consideraţi risc scăzut, fără markeri şi fără alţi factori de risc. Endoscopia a arătat că doar doi dintre cei 495 de pacienţi din acest grup (0,4%) aveau o displazie de grad înalt care necesita monitorizare, şi niciunul nu avea cancer.
„Rezultatele noastre indică faptul că această metodă de testare ar putea permite clasificarea pacienţilor cu esofag Barrett în funcţie de nivelul de risc, jumătate dintre aceştia încadrându-se în categoria cu risc scăzut. Dat fiind că probabilitatea de evoluţie către displazie şi ulterior către cancer este extrem de redusă în acest grup, înlocuirea endoscopiei de rutină cu testul pe bază de capsulă ar putea reprezenta o opţiune sigură”, a precizat profesorul Peter Sasieni, de la Queen Mary University.
Capsula a fost deschisă pentru a dezvălui buretele. Credit: StillVision
Capacitatea de a diferenţia pacienţii cu risc scăzut de cei cu risc crescut folosind această metodă cu o acurateţe posibil egală cu standardul actual, endoscopia, reprezintă un mare pas înainte, spun specialiştii.
„Testul poate fi realizat cu uşurinţă de asistente, după o pregătire minimă, şi nu mai ocupă resursele importante folosite pentru endoscopii, ceea ce îl face mai avantajos pentru pacienţi şi mai eficient pentru sistemul de sănătate (n.a. NHS)”, a adăugat primul autor, dr. W. Keith Tan, gastroenterolog la Spitalul Addenbrooke.
Ratele de supravieţuire în cancerul esofagian au rămas „inacceptabil” de mici timp de decenii, sub 20% la 5 ani după diagnostic. Detectarea precoce este esenţială pentru a schimba această statistică sumbră.
Metoda, susţinută de Cancer Research UK, este una dintre cele mai promiţătoare inovaţii în detectarea precoce de până acum.
„Aceste rezultate reprezintă un pas important către schimbarea modului în care diagnosticăm şi tratăm această afecţiune. Dacă va fi implementată la scară largă, această soluţie inovatoare ar putea reduce considerabil disconfortul pacienţilor şi necesitatea unor proceduri invazive. Introducerea testului în practica medicală curentă, la nivelul comunităţii, are potenţialul real de a salva vieţi”, a concluzionat Michelle Mitchell, director executiv al Cancer Research UK.
Studiul a fost publicat în revista The Lancet, pe 23 iunie.
Foto articol: Prof. dr. Rebecca Fitzgerald demonstrează utilizarea capsulei cu burete. Credit: StillVision.
