Diagnosticarea bolii Alzheimer se bazează în prezent pe investigaţii costisitoare şi invazive, greu de aplicat pe scară largă. Un studiu recent sugerează că o metodă mult mai simplă, folosind câteva picături de sânge obţinute prin înţeparea degetului, ar putea oferi informaţii relevante despre prezenţa bolii, deschizând noi posibilităţi pentru cercetare şi evaluare efectuate fără prezenţă fizică în unităţi medicale.
Teste de sânge apărute recent, care măsoară biomarkeri asociaţi bolii Alzheimer, precum proteina p-tau217, au schimbat semnificativ cercetarea şi diagnosticul acestei afecţiuni. Până de curând, identificarea acestor biomarkeri necesita investigaţii imagistice cerebrale sau recoltarea de lichid cefalorahidian prin puncţie lombară, proceduri invazive şi greu de acceptat de mulţi pacienţi.
Chiar şi în forma lor actuală, testele de sânge clasice ridică probleme practice, legate de recoltare, manipulare şi depozitare, precum şi de necesitatea existenţei personalului medical specializat.
O nouă metodă bazată pe sânge uscat, recoltat prin înţeparea degetului, ar putea depăşi o parte dintre aceste obstacole, potrivit unui studiu realizat pe 337 voluntari.
Cercetătorii au obţinut câteva picături de sânge de la fiecare participant, le-au lăsat să se usuce pe un suport special şi au analizat apoi nivelurile de p-tau217. Rezultatele au arătat o concordanţă strânsă între valorile obţinute din probele de sânge uscat şi cele măsurate prin testele standard din sânge venos. În plus, nivelurile ridicate ale biomarkerilor din probele uscate s-au corelat cu prezenţa acestora în lichidul cefalorahidian, cu o acurateţe de 86%.
Alţi doi biomarkeri asociaţi cu afectarea neurologică, GFAP (proteina acidă fibrilară glială) şi NfL (lanţul uşor al neurofilamentelor), au putut fi de asemenea măsuraţi cu succes din probele de sânge uscat, rezultatele fiind comparabile cu cele obţinute prin testele convenţionale, potrivit datelor publicate.
Un alt aspect important al studiului a fost faptul că participanţii au reuşit să îşi recolteze singuri probele de sânge, fără asistenţa personalului de cercetare, ceea ce indică faptul că metoda poate fi aplicată cu succes şi în afara mediului clinic.
Autorii subliniază că metoda nu este încă pregătită pentru utilizare clinică de rutină. Totuşi, rezultatele indică faptul că această tehnică simplă ar putea facilita studii de mare amploare şi testarea la distanţă, inclusiv în rândul persoanelor cu sindrom Down, care prezintă un risc mai mare de boală Alzheimer, precum şi în alte grupuri cu acces limitat la servicii medicale.
Studiul a fost realizat de o echipă internaţională de cercetători şi a fost publicat, luni, în revista Nature Medicine.
