Osteoporoza, numită şi “boala tăcută”, afectează circa 1 milion de români, potirvit ultimelor estimări. Diagnosticul timpuriu şi tratamentul demarat cât mai devreme sunt esenţiale pentru menţinerea unei calităţi ridicate a vieţii pentru pacienţi. La fel de important, mai ales în această perioadă marcată de pandemie, este continuarea terapiei de către pacienţi şi comunicarea cu medicii curanţi, consideră prof. univ. dr. Cătălina Poiană, medic endocrinolog, preşedinte Colegiul Medicilor Bucureşti.
Specialiştii din România au explicat, într-o emisiune 360MEDICAL difuzată la postul B1 TV, cum se manifestă boala şi ce soluţii există pentru pacienţi chiar şi în această perioadă marcată de pandemie.
Osteoporoza este o boală scheletică sistemică. Ea este caracterizată prin scăderea masei osoase, alterarea microarhitecturii ţesutului osos şi creşterea riscului de fractură. Afecţiunea este asociată cu îmbătrânirea, astfel că incidenţa creşte treptat odată cu vârsta şi are valori importante.
“Osteoporoza este o boală tăcută, dar nu foarte rară. Se estimează că aproximativ 30% dintre femeile cu vârsta de peste 50 de ani şi 6% dintre bărbaţi suferă de această boală”, a precizat dr. Nicolae Fotin, medic epidemiolog, specialist în politici de sănătate, în cadrul emisiunii.
Datele din Europa, dar şi din alte regiuni ale lumii, arată o îmbătrânire a populaţiei, ceea ce duce şi la creşterea numărului de pacienţi cu osteoporoză. Şi în România, speranţa de viaţă a crescut cu peste 4 ani în ultimele două decenii, ceea ce s-a tradus şi printr-o creştere a incidenţei bolii.
Adeseori, boala este diagnosticată într-o fază avansată, după ce apar fracturi.
“Acestea sunt semne tardive, care arată deja complicaţiile osteoporozei. De aceea, noi trebuie să venim înaintea acestor semne şi simptome, nu trebuie să aşteptăm ca o femeie la menopauză să scadă în înălţime din cauza tasărilor vertebrale, adică să aibă o osteoporoză complicată. Noi trebuie să evaluăm riscul unei paciente de a suferi fracturi, de a avea osteoporoză, prin evaluarea factorilor de risc, cum ar fi vârsta, sexul feminin, existenţa unei fracturi în antecedentele personale sau la părinţi, utilizarea glucocortizoizilor, existenţa unei cauze secundare precum artrita reumatoidă”, a explicat prof. univ. dr. Cătălina Poiană, medic endocrinolog, preşedinte Colegiul Medicilor Bucureşti.
Pentru a evita formele severe ale osteoporozei, cu o scădere importantă a calităţii vieţii pentru pacienţi, este esenţială diagnosticarea precoce a bolii. Aceasta se realizează prim măsurarea densităţii minerale osoase prin investigaţii DEXA (Dual Energy Xray Abbsortiometry).
“Noi punem diagnosticul de osteoporoză atunci când scorul T dat de DEXA, care compară valoarea densităţii minerale osoase a pacientului nostru cu nivelul ideal al unui adult tânăr, este mai mic de -2,5”, a menţionat prof. Cătălina Poiană.
Totuşi, boala poate fi tratată şi mai ales prevenită cu succes. Cu cât boala este depistată intr-o fază incipientă, cu atât eficienţa intervenţiei va fi mai mare. Un tratament iniţiat la timp poate avea efecte neaşteptat de bune.
“Osteoporoza fiind o boală caracterizată printr-un dezechilibru între resorbţie şi formare, categoriile de medicamente sunt fie cele care inhibă resorbţia osoasă, fie cele care stimulează formarea osoasă. La ora actuală avem aceste alternative terapeutice, iar cheia succesului este aderenţa la terapie”, a spus prof. Poiană.
“Osteoporoza este o boală cronică şi rezultatul final de reducere a riscului de fractură, care este obiectivul nostru primordial în managementul pacientului osteoporotic, este realizat în condiţiile aderenţei pacientului la terapie”, a completat medicul.
Medicii dispun în prezent, în România, de o gamă largă de medicamente, iar alegerea agentului terapeutic optim se realizează în funcţie de dovezile de eficacitate, de eventualele reacţii adverse ale pacienţilor sau de comorbidităţile acestora.
Specialiştii le recomandă pacienţilor cu osteoporoză, în această perioadă marcată de pandemia de Covid-19, să nu îşi întrerupă tratamentul.
“Dacă ar fi să facem recomandări speciale în această perioadă, cea mai importantă este aceea de a spune pacienţilor noştri să nu-şi întrerupă terapia. Continuitatea terapiei este foarte importantă, iar un alt element important este comunicarea pacientului cu medicul său curant, cu specialistul endocrinolog sau reumatolog”, a mai spus prof. Cătălina Poiană.
