Organismul uman dispune de mecanisme proprii de apărare împotriva infecţiilor virale, iar unele dintre acestea ar putea avea un rol mai important decât se credea până acum. O moleculă prezentă în mod natural în corp pare să contribuie la limitarea infecţiei cu virusul gripal, potrivit unui studiu recent.
O echipă de cercetare coordonată de Fundaţia Fisabio a demonstrat că dermcidina, o peptidă antimicrobiană produsă constant de organism, are şi activitate antivirală împotriva virusului gripal.
Rezultatele, publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences - PNAS, arată că persoanele care nu dezvoltă simptome de tip gripal au, în mod obişnuit, cantităţi mai mari din această moleculă în organism, ceea ce ar putea fi asociat cu o predispoziţie mai mică la infecţie.
Substanţa dermcidină este prezentă în transpiraţie şi este cunoscută pentru efectele antibacteriene şi antifungice. În acest studiu, cercetătorii au observat, în modele experimentale in vitro şi in vivo, că molecula poate interfera cu infecţia virală. Ea acţionează prin legarea de hemaglutinină, o proteină esenţială pentru ca virusul gripal să pătrundă în celule, într-o regiune-cheie implicată în momentul fuziunii, atunci când virusul se uneşte cu membrana celulară.
Această interacţiune determină o modificare de formă a proteinei virale, care împiedică virusul să fuzioneze cu membrana celulară şi să iniţieze infecţia. Astfel, virusul este inactivat înainte de a pătrunde în celulă, printr-un mecanism care nu a mai fost descris până acum.
Mecanismul diferă de cel al majorităţii antiviralelor existente, care vizează neuraminidaza, o altă proteină virală împotriva căreia au început să apară forme de rezistenţă. Prin faptul că acţionează asupra unor regiuni ale virusului care se modifică foarte puţin între subtipuri, dermcidina ar putea contribui la protecţia împotriva mai multor variante ale virusului gripal.
Autorii studiului sugerează că acelaşi principiu ar putea fi valabil şi pentru alte virusuri respiratorii, precum virusul rujeolic sau coronavirusurile asociate cu răceala obişnuită, ceea ce indică un posibil efect antiviral cu spectru mai larg.
Cercetătorii au identificat dermcidina nu doar în transpiraţie, ci şi în principalele zone prin care virusurile respiratorii pătrund în organism, cum sunt nazofaringele, saliva şi lacrimile.
Analiza a arătat că, în mod obişnuit, cantitatea acestei molecule din organism, poate fi de până la şase ori mai mare la persoanele care nu dezvoltă simptome de tip gripal, comparativ cu persoanele mai predispuse la infecţie.
Cercetătorii au constatat că, în timpul unei infecţii respiratorii, concentraţia dermcidinei creşte semnificativ, aceste rezultate susţinând rolul substanţei ca parte a primei linii de apărare a sistemului imunitar înnăscut împotriva infecţiilor respiratorii.
Autorii consideră că dermcidina reprezintă un candidat promiţător pentru dezvoltarea unor noi strategii antivirale. Pe lângă efectul direct asupra virusurilor, echipa investighează dacă această moleculă are şi un rol în reglarea răspunsului imun la infecţie.
Studiul a implicat cercetători din mai multe instituţii, inclusiv CIBERESP, Institutul de Biomedicină din Valencia (IBV-CSIC), CIBERER, Institutul IDiBE al Universităţii Miguel Hernández din Elche, Universitatea din Valencia şi Centrul de Cercetări Biologice Margarita Salas (CIB-CSIC).
