Oamenii de ştiinţă au identificat proteine umane pe care coronavirusul SARS-CoV-2 le foloseşte pentru a se multiplica şi a se răspândi în organism. Această nouă descoperire ar putea deschide calea către dezvoltarea unor tratamente noi care vizează mecanismele celulelor umane, oferind protecţie nu doar împotriva virusului care provoacă Covid-19, ci şi împotriva altor coronavirusuri cu potenţial pandemic.
Cercetătorii de la Scripps Research au identificat zeci de proteine umane pe care SARS-CoV-2, virusulresponsabil de Covid-19, le foloseşte pentru a se multiplica şi a infecta alte celule.
Descoperirea, publicată în revista PLOS Biology, ar putea duce la dezvoltarea unor medicamente noi care să vizeze proteinele organismului gazdă, oferind astfel o strategie eficientă împotriva coronavirusurilor actuale şi viitoare, chiar şi în contextul apariţiei unor noi variante virale.
În prezent, tratamentele existente se concentrează în principal pe virus, dar acesta are o capacitate ridicată de a suferi mutaţii, ceea ce poate diminua eficienţa medicamentelor.
Pentru a identifica aceste proteine, echipa de cercetători a folosit o tehnică avansată numită screening genomic cu ARN interferent mic (siRNA), care permite dezactivarea individuală a genelor în celulele umane sensibile la SARS-CoV-2. Astfel, au reuşit să stabilească care proteine sunt esenţiale pentru ca virusul să pătrundă în celule, să se multiplice şi să elibereze noi particule virale.
Rezultatele au arătat existenţa a 32 de proteine implicate în stadiile incipiente ale infecţiei şi 27 folosite de virus în etapele de replicare, precum şi a unor căi celulare pe care virusul le exploatează, unele deja cunoscute, altele complet noi.
Printre proteinele identificate, două s-au dovedit a fi ţinte promiţătoare pentru tratamente. Prima este perlecan, o proteină mare din matricea extracelulară (reţeaua care susţine şi organizează celulele), pe care proteina spike a virusului o foloseşte pentru a se lega de celulele umane. Blocarea acestei interacţiuni ar putea împiedica virusul să infecteze celulele încă de la începutul procesului.
A doua proteină, numită BIRC2 (Baculoviral IAP Repeat Containing 2), face parte dintr-o cale celulară legată de inflamaţie. În experimente pe culturi de celule umane şi pe şoareci infectaţi, compuşi farmaceutici cunoscuţi sub numele de mimetici Smac - dezvoltaţi iniţial pentru cercetarea cancerului şi a HIV - au inhibat eficient BIRC2, reducând semnificativ nivelul viral.
Imagine la microscop a celulelor epiteliale umane (albastru) infectate cu SARS-CoV-2 (roşu), care arată răspândirea virusului de la o celulă la alta. Credit: Laura Martin-Sancho, Scripps Research, 5 septembrie 2025
În plus, cercetătorii au testat aceleaşi proteine şi în cazul altor trei coronavirusuri: SARS-CoV-1, MERS-CoV şi un coronavirus sezonier. Au descoperit că 17 proteine sunt folosite constant de aceste virusuri, ceea ce sugerează că medicamentele care vizează proteinele gazdă ar putea avea efecte de protecţie împotriva unei game largi de coronavirusuri, inclusiv a celor care ar putea provoca viitoare pandemii.
Avantajul acestei abordări constă în faptul că, spre deosebire de medicamentele antivirale care ţintesc direct virusul, cele care vizează proteinele gazdă sunt mai puţin vulnerabile la mutaţiile rapide ale virusului.
Cercetătorii subliniază că un astfel de tratament universal ar putea fi pregătit din timp şi folosit imediat în cazul unui nou focar de coronavirus, reducând şansele de răspândire la scară globală.
Următorul pas al echipei este să investigheze dacă aceste proteine sunt folosite şi de alţi agenţi patogeni respiratori, precum virusul gripal sau virusul respirator sinciţial (RSV), şi să continue testarea siguranţei şi eficienţei compuşilor identificaţi.
Studiul marchează un progres important în înţelegerea interacţiunii dintre SARS-CoV-2 şi celulele umane şi oferă o nouă direcţie pentru dezvoltarea unor terapii capabile să prevină sau să trateze infecţiile cu coronavirusuri, oferind un nivel suplimentar de protecţie împotriva viitoarelor pandemii.
