Depistarea precoce a infecţiilor cu HIV este esenţială pentru iniţierea rapidă a tratamentului şi pentru reducerea transmiterii virusului, însă accesul insuficient la testare şi prezentarea tardivă la medic rămân obstacole majore în multe ţări europene.
Infecţiile cu HIV sunt depistate şi tratate prea târziu în Europa, iar această întârziere compromite şansele unui management optim al bolii, arată un raport comun publicat de Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC) şi Biroul Regional pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS Europa), lansat înaintea Zilei Mondiale de Combatere a SIDA din 1 decembrie.
Potrivit documentului, 54% dintre diagnosticele de HIV înregistrate în 2024 în regiunea europeană au fost stabilite tardiv, adică în stadii avansate ale infecţiei, când sistemul imunitar este deja afectat semnificativ şi beneficiile tratamentului iniţiat la timp sunt diminuate.
Autorii avertizează că numărul ridicat de persoane nediagnosticate şi diagnosticate târziu pune în pericol obiectivul de eliminare a SIDA ca ameninţare la adresa sănătăţii publice până în 2030, ţintă considerată încă realizabilă dacă diferenţele de testare sunt reduse rapid.
În ansamblul regiunii europene a OMS, care include 53 de ţări din Europa şi Asia Centrală, au fost raportate aproape 106.000 de noi diagnostice de infecţie cu HIV în 2024.
În Spaţiul Economic European (SEE), care cuprinde statele UE, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia, au fost notificate puţin peste 24.000 de diagnostice, iar 48% dintre acestea au fost, de asemenea, puse tardiv.
ECDC şi OMS Europa solicită extinderea testării HIV, inclusiv prin facilitarea accesului la autotestare, subliniind că detectarea timpurie permite iniţierea rapidă a terapiei antiretrovirale, creşte supravieţuirea şi reduce transmiterea virusului la nivel populaţional.
Contextul global rămâne de asemenea îngrijorător: datele ONU arată că aproximativ 1,3 milioane de persoane au fost infectate cu HIV în 2024, virus care netratat poate duce la SIDA.
La sfârşitul anului 2024, circa 40,8 milioane de persoane trăiau cu HIV la nivel mondial, peste trei sferturi având acces la tratament, însă aproximativ 630.000 de persoane au murit din cauze asociate SIDA, ceea ce evidenţiază impactul persistent al întârzierii diagnosticului şi al accesului inegal la servicii de prevenţie şi îngrijire.
