Pe măsură ce numărul cazurilor de diabet zaharat de tip 2 creşte, tot mai multe dovezi arată că această boală are un impact profund asupra inimii. Un nou studiu, realizat de cercetători de la Universitatea din Sydney, Australia, arată că diabetul modifică direct structura şi mecanismele energetice ale inimii, explicând de ce persoanele cu diabet prezintă un risc crescut de insuficienţă cardiacă.
Cercetătorii australieni au analizat ţesut cardiac donat de pacienţi supuşi transplantului de inimă în Sydney. Ei au descoperit că diabetul produce modificări moleculare specifice în celulele inimii, dar şi schimbări structurale vizibile ale muşchiului cardiac, în special la pacienţii cu cardiomiopatie ischemică, principala cauză de insuficienţă cardiacă.
„Am observat de multă vreme o corelaţie între bolile de inimă şi diabetul zaharat de tip 2, dar acesta este primul studiu care analizează simultan cele două afecţiuni şi evidenţiază un profil molecular unic la pacienţii ce suferă de ambele”, a declarat dr. Benjamin Hunter, unul dintre conducătorii studiului, citat într-un comunicat.
Studiul a arătat că diabetul afectează modul în care inima produce energie, modul în care îşi menţine structura sub stres şi capacitatea de a se contracta pentru a pompa sânge. Prin tehnici avansate de microscopie, echipa a putut observa depuneri de ţesut fibros în muşchiul cardiac, semn distinct al acestor modificări.
În condiţii normale, inima utilizează grăsimi, glucoză şi cetone pentru energie. În insuficienţa cardiacă, absorbţia glucozei creşte, dar diabetul reduce sensibilitatea transportorilor de glucoză la insulină, afectând acest proces. Această disfuncţie creşte presiunea asupra mitocondriilor, organite celulare responsabile cu producerea energiei.
Analizele au mai arătat o scădere a producţiei de proteine structurale, esenţiale pentru contracţia muşchiului cardiac şi pentru reglarea calciului, ceea ce afectează suplimentar funcţionarea inimii.
Totodată, s-a observat o acumulare de ţesut fibros dur, care limitează capacitatea inimii de a pompa eficient sângele. Rezultatele obţinute prin secvenţierea ARN au confirmat aceste modificări la nivel genetic, mai ales în căile legate de metabolismul energetic şi structura ţesuturilor.
„Acum că am identificat la nivel molecular cum diabetul şi bolile de inimă sunt interconectate şi am înţeles cum afectează producerea de energie şi structura inimii, putem începe să explorăm noi direcţii de tratament”, a afirmat conf. dr. Sean Lal, care a subliniat că aceste descoperiri pot ghida, pe viitor, noile terapii.
În plus, rezultatele studiului pot contribui la îmbunătăţirea criteriilor de diagnostic şi a strategiilor de management al bolilor cardiace şi diabetului, ceea ce ar putea creşte calitatea îngrijirii pentru milioane de pacienţi din întreaga lume.
Bolile de inimă reprezintă principala cauză de deces în Australia, iar peste 1,2 milioane de australieni trăiesc cu diabet zaharat de tip 2. Descoperirile acestui studiu oferă o perspectivă nouă asupra modului în care aceste două afecţiuni interacţionează şi deschid calea către tratamente personalizate, care să reducă impactul combinat al diabetului şi insuficienţei cardiace.
Studiul poate fi consultat în revista EMBO Molecular Medicine.
