Aspirina s-ar putea să nu fie cea mai potrivită opţiune pe termen lung după o intervenţie cardiacă, în special la pacienţii cu risc crescut, deoarece poate favoriza apariţia complicaţiilor hemoragice, sugerează un nou studiu. Medicamente specifice mai noi ar putea reprezenta o alternativă mai bună, având potenţialul de a reduce riscul de sângerare fără a creşte riscul de infarct miocardic. Totuşi, abordarea optimă depinde de caracteristicile individuale ale fiecărui pacient, fiind esenţial ca aceste opţiuni să fie discutate cu medicul cardiolog, recomandă specialiştii.
În gestionarea pe termen lung a pacienţilor care au suferit o intervenţie coronariană percutanată (PCI) - angioplastie coronariană fiind procedura standard de urgenţă în cazul infarctului miocardic sau AVC (accident vascular cerebral) - practica clinică standard consacrată a favorizat administrarea zilnică de aspirină.
Totuşi, un nou studiu de amploare deschide perspective noi în strategia de tratament, sugerând un alt medicament în locul aspirinei, care pare să reducă riscul de infarct, AVC şi mortalitate cardiovasculară, fără a creşte riscul de hemoragie.
Pe măsură ce pacienţii se recuperează după angioplastia coronariană, o procedură cardiacă minim invazivă utilizată pentru deschiderea arterelor blocate, ar putea fi mai eficient pentru aceştia să continue tratamentul cu un medicament antiplachetar (antiagregant plachetar) -medicamente care reduc capacitatea de agregare a plachetelor sangvine (trombocitelor) - în locul aspirinei standard, pentru a preveni infarctul miocardic sau AVC, sugerează noul studiu.
Antiagregantele plachetare, cum este şi aspirina, administrate în doze mici, inhibă funcţiile plachetare care participă la hemostază (oprirea hemoragiilor), fiind indicate pentru a preveni formarea de cheaguri şi apariţia emboliilor (migrările de cheaguri) după un infarct miocardic, sau un AVC.
Imediat după o intervenţie coronariană percutanată (PCI), care reprezintă procedura standard utilizată pentru a menţine permeabilitatea arterelor blocate, fie după un infarct, fie pentru a preveni unul, pacienţii primesc de regulă o combinaţie de tratament cu două medicamente antiplachetare, care combină un inhibitor al receptorilor P2Y12 (precum clopidogrel sau ticagrelor) cu aspirina. După câteva luni, schema terapeutică este, de obicei, redusă la monoterapie cu aspirină, administrată zilnic, pe termen nelimitat.
Cu toate acestea, o analiză recentă a datelor provenite din cinci studii clinice relevă că menţinerea tratamentului cu inhibitori P2Y12 şi întreruperea aspirinei a fost asociată cu rate mai scăzute de deces, infarct miocardic şi AVC, în comparaţie cu continuarea tratamentului cu aspirină, fără a creşte riscul de hemoragii majore, conform studiului publicat miercuri, în revista medicală The BMJ.
Analiza a inclus în total 16.117 pacienţi care au primit fie un inhibitor P2Y12, fie aspirină, după încheierea terapiei cu cele două medicamente post-PCI.
După o perioadă de urmărire de aproximativ 4 ani, tratamentul cu inhibitor P2Y12 a fost asociat cu o reducere cu 23% a riscului combinat de deces cardiovascular, infarct sau AVC, comparativ cu aspirina, fără diferenţe semnificative în ceea ce priveşte incidenţa unor hemoragii majore.
Această diferenţă se traduce, statistic, prin prevenirea unui eveniment cardiovascular major la fiecare 46 de pacienţi trataţi cu un inhibitor P2Y12 în loc de aspirină, după finalizarea terapiei standard.
În ansamblu, concluziile sugerează că medicamentele din clasa inhibitorilor P2Y12 ar trebui preferate în locul aspirinei „datorită reducerii evenimentelor cardiovasculare şi cerebrovasculare adverse majore, fără creşterea riscului de hemoragii majore, pe termen mediu”, conform unui articol conex, publicat împreună cu studiul.
Autorii articolului subliniază însă că, în contextul recomandărilor recentului studiu de a menţine tratamentul post-PCI pe termen nelimitat, sunt necesare studii clinice de mare amploare, cu perioade extinse de urmărire, care să compare în mod direct aceste opţiuni terapeutice alternative.
