Intervenţiile minim invazive pentru afecţiunile cardiace devin tot mai frecvent analizate ca alternativă la chirurgia clasică, mai ales la pacienţii cu risc crescut. Un nou studiu compară două opţiuni terapeutice pentru pacienţii care au deja o valvă cardiacă deteriorată şi arată diferenţe importante în ceea ce priveşte riscul de complicaţii severe.
La pacienţii cu o valvă mitrală biologică deteriorată, implantarea unei noi valve printr-o procedură minim invazivă a fost asociată cu un risc mai mic de deces sau AVC (accident vascular cerebral) invalidant la un an, comparativ cu o nouă intervenţie chirurgicală standard de înlocuire a valvei mitrale, potrivit unui studiu prezentat în cadrul sesiunilor ştiinţifice anuale ale Colegiului American de Cardiologie (American College of Cardiology - ACC.26), desfăşurat între 28-30 martie, la New Orleans.
Autorul principal al studiului, Dimytri Siqueira, medic cardiolog la Institutul de Cardiologie Dante Pazzanese din Sao Paulo, a declarat că aceste rezultate sugerează un beneficiu clinic pe termen scurt pentru procedura transcateter „valvă în valvă” (TAVBI/TAVR) la pacienţi cu risc crescut selectaţi, dar a subliniat necesitatea urmăririi pe termen lung pentru evaluarea durabilităţii şi a rolului acestei tehnici în practica medicală.
Valva mitrală controlează fluxul de sânge între atriul stâng şi ventriculul stâng, principalele camere ale inimii implicate în pomparea sângelui în organism. Afectarea severă a acestei valve poate duce la insuficienţă cardiacă, hipertensiune pulmonară şi creşterea riscului de formare a cheagurilor şi AVC.
Femeile sunt mai frecvent afectate decât bărbaţii.
Tratamentul standard pentru formele severe este intervenţia chirurgicală pe cord deschis pentru repararea sau înlocuirea valvei. În prezent, majoritatea pacienţilor aleg valve biologice, fabricate din ţesut animal, pentru a evita tratamentul anticoagulant pe termen lung necesar în cazul valvelor metalice. Aceste valve biologice se degradează în timp şi necesită înlocuire.
Se estimează că până la 30% dintre pacienţi au nevoie de o nouă intervenţie după aproximativ zece ani. La acel moment, vârsta mai înaintată şi bolile asociate cresc riscul intervenţiei chirurgicale.
Studiile arată că aproximativ 7% dintre pacienţi pot deceda în urma unei astfel de noi operaţii, comparativ cu mai puţin de 1% după prima intervenţie chirurgicală.
Procedura transcateter „valvă în valvă” - implantarea unei valve noi în interiorul celei existente, printr-un cateter – un tub flexibil introdus în vasele de sânge -, a apărut ca alternativă minim invazivă pentru pacienţii care nu pot fi operaţi din nou pe cord deschis. Până acum, însă, nu existau studii randomizate care să compare direct această metodă cu intervenţia chirurgical repetată.
Studiul SURVIV, iniţiat de cercetători, a inclus 150 de pacienţi din şapte centre din Brazilia, cu vârsta medie de 58 de ani, dintre care 72% femei. Mulţi pacienţi aveau boală valvulară reumatică, frecventă în ţările cu venituri mici şi medii, care determină necesitatea intervenţiilor la vârste mai tinere.
Toţi pacienţii erau eligibili atât pentru intervenţia chirurgicală, cât şi pentru procedura minim invazivă. Dintre aceştia, 70% aveau hipertensiune pulmonară, iar 50% prezentau fibrilaţie atrială (ritm cardiac rapid şi neregulat, asociat cu risc crescut de AVC). Aproximativ un sfert aveau deja mai mult de o intervenţie chirurgicală anterioară asupra valvei mitrale.
Pacienţii au fost repartizaţi aleatoriu pentru una dintre cele două proceduri. Obiectivul principal al studiului a fost evaluarea ratei combinate de deces din orice cauză şi AVCal invalidant la un an. Au fost analizate şi complicaţii majore precum decesul de cauză cardiovasculară, AVC, hemoragiile severe şi insuficienţa renală.
La un an, combinaţia dintre deces din orice cauză şi AVCl invalidant a fost înregistrată la 20,8% dintre pacienţii operaţi şi la 5,3% dintre cei trataţi prin procedura minim invazivă. Diferenţa a fost determinată în principal de complicaţiile apărute în perioada imediat următoare intervenţiei.
Decesele în spital au fost mai frecvente în grupul operat chirurgical (12,5% faţă de 0%), ceea ce reflectă caracterul mai invaziv al unei noi intervenţii. De asemenea, leziunile renale acute şi hemoragiile severe au fost mai frecvente după operaţie. Ratele de AVC au fost scăzute în ambele grupuri.
Studiul are şi unele limitări, inclusiv numărul relativ mic de pacienţi şi faptul că a fost realizat într-o singură ţară, ceea ce poate limita aplicabilitatea rezultatelor în alte populaţii. Mulţi participanţi aveau forme avansate de boală valvulară şi hipertensiune pulmonară, factori care pot creşte riscul operator.
Nu au fost disponibile date privind evoluţia pe termen lung sau durabilitatea valvelor implantate prin cele două metode. Cercetătorii intenţionează să urmărească pacienţii timp de zece ani pentru a evalua şi aceste aspecte.
