Unele persoane ajung la vârste foarte înaintate păstrând o stare bună de sănătate, dar mecanismele biologice care susţin această longevitate nu sunt pe deplin cunoscute. Un nou studiu arată că anumite caracteristici chimice din sânge pot fi asociate cu o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă.
Centenarii prezintă un tipar distinct de metaboliţi în sânge, diferit de cel observat în îmbătrânirea obişnuită, iar aceste diferenţe sunt asociate cu un risc mai mic de deces, potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Boston University Chobanian & Avedisian School of Medicine şi publicat în revista GeroScience, în luna martie.
Persoanele care ating vârsta de peste 100 de ani ajung la această performanţă printr-o combinaţie de factori genetici protectori, care pot contribui până la 50%, şi factori de stil de viaţă, precum alimentaţia bazată în principal pe alimente de origine vegetală, activitatea fizică regulată şi relaţiile sociale solide. Deşi aceste persoane au adesea caracteristici specifice ale sistemului imunitar, semnalele metabolice ale îmbătrânirii sănătoase nu sunt încă pe deplin elucidate.
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat probe de sânge de la 213 participanţi, inclusiv 70 de centenari, copiii acestora şi persoane de aceeaşi vârstă, din grupul de comparaţie, provenite din New England Centenarian Study, unul dintre cele mai mari studii dedicate longevităţii din America de Nord.
Folosind o metodă de metabolomică neţintită, care permite identificarea simultană a unui număr mare de molecule mici, au fost măsurate nivelurile a aproximativ 1.495 de compuşi din ser. Analiza a comparat nivelurile de metaboliţi între grupuri şi a identificat acele molecule care se modifică odată cu vârsta cronologică.
Rezultatele au fost comparate cu alte patru studii similare pentru a identifica semnalele comune, iar cercetătorii au evaluat şi legătura dintre metaboliţi şi durata de viaţă după momentul recoltării probelor.
În plus, a fost dezvoltat un model de învăţare automată, denumit „ceas metabolomic”, capabil să estimeze vârsta biologică pe baza profilului de metaboliţi şi să analizeze relaţia dintre vârstă şi supravieţuire.
Studiul a arătat că centenarii au niveluri mai ridicate de anumiţi acizi biliari primari şi secundari (compuşi implicaţi în digestia grăsimilor şi metabolism), precum şi niveluri păstrate ale unor steroizi, în contrast cu tendinţele observate la persoanele care nu ating aceste vârste. Aceste tipare sunt asociate cu un risc mai scăzut de mortalitate.
Potrivit autorilor, rezultatele indică existenţa unor „amprente chimice” măsurabile în sânge, corelate cu o viaţă lungă şi sănătoasă, care ar putea ajuta la identificarea unor căi biologice implicate în protecţia împotriva declinului asociat vârstei.
Cercetătorii consideră că aceste molecule şi tipare ar putea deveni biomarkeri utili pentru estimarea vârstei biologice, identificarea persoanelor cu risc diferit de îmbătrânire accelerată sau monitorizarea răspunsului la intervenţii de stil de viaţă sau tratamente.
De asemenea, anumite căi biologice, precum cele implicate în metabolismul acizilor biliari, procesele dependente de NAD (o moleculă implicată în producerea de energie celulară), metaboliţii produşi de bacteriile intestinale, markerii de stres oxidativ şi unii steroizi, necesită investigaţii suplimentare.
Autorii subliniază că studiul a avut un design ce nu permite stabilirea unei relaţii de cauzalitate, menţionând, totodată că, rezultatele trebuie confirmate în populaţii mai mari şi mai diverse. Obiectivul final este dezvoltarea unor teste şi intervenţii sigure care să contribuie la menţinerea sănătăţii şi activităţii la vârste înaintate.
