Expunerea la stres în perioada adolescenţei poate avea efecte mai profunde şi mai persistente asupra creierului decât stresul trăit la vârsta adultă. Un studiu experimental sugerează că momentul din viaţă în care apare stresul influenţează modul în care creierul răspunde şi se recuperează, cu posibile consecinţe asupra sănătăţii mintale.
Situaţiile stresante trăite în adolescenţă tind să producă modificări mai profunde şi mai durabile la nivel cerebral decât cele din viaţa adultă, potrivit unui studiu preclinic, realizat la Universitatea din São Paulo (USP), Brazilia.
Cercetarea, efectuată pe şoareci, a identificat unul dintre mecanismele neurologice implicate şi aduce date noi despre originea unor tulburări psihiatrice, precum depresia şi schizofrenia.
Rezultatele au fost publicate în revista Cerebral Cortex.
Autorii studiului arată că expunerea la stres în adolescenţă perturbă echilibrul dintre tipurile de neuroni, afectează maturarea reţelelor neuronale şi creşte vulnerabilitatea la disfuncţii cerebrale care pot persista la vârsta adultă.
Studiul evidenţiază modificări permanente în circuitele cortexului prefrontal, regiune responsabilă de controlul emoţiilor şi de funcţiile cognitive.
Traumele din această etapă de viaţă dereglează echilibrul dintre semnalele excitatorii şi inhibitorii din creier, ceea ce compromite stabilitatea funcţională a creierului. În schimb, la rozătoarele adulte, creierul a prezentat o capacitate mai mare de adaptare, cu mecanisme de recuperare care au făcut ca efectele stresului să fie temporare.
Pentru realizarea experimentului, şoarecii masculi au fost supuşi timp de zece zile consecutive unui protocol de stres care a inclus şocuri electrice aplicate la nivelul labelor şi restricţionarea mişcării. Au fost analizate două grupuri: unul format din animale cu vârste între 31 şi 40 de zile (echivalentul adolescenţei) şi altul între 65 şi 74 de zile (vârsta adultă).
Cercetătorii au evaluat modificările pe termen scurt şi lung în activitatea neuronilor excitatori (neuroni piramidali glutamatergici) şi inhibitori (interneuroni GABAergici) din cortexul prefrontal medial. La şoarecii adolescenţi, stresul a determinat o creştere persistentă a activităţii neuronilor excitatori şi a modificat permanent funcţionarea neuronilor inhibitori.
Dezechilibrul rezultat a fost prelungit, şi, deşi intensitatea semnalelor inhibitorii a revenit la normal, modul în care neuronii se activează în timp a rămas neregulat - neuronii nu au mai transmis semnale într-un ritm stabil şi coordonat în timp.
La animalele adulte, stresul a redus temporar activitatea interneuronilor inhibitori, fără a produce hiperactivitatea observată la adolescenţi. Acest lucru a permis sistemului neuronal din cortexul prefrontal să revină la echilibru după încetarea stresului.
Analiza activităţii electrice a creierului a arătat că disfuncţia interneuronilor a afectat ritmurile cerebrale. La şoarecii adolescenţi s-a observat o reducere de durată a oscilaţiilor gamma, implicate în procese cognitive precum atenţia şi memoria de lucru şi afectate în schizofrenie. La exemplarele adulte, stresul a redus temporar oscilaţiile theta, care reglează comunicarea dintre cortex şi alte regiuni, precum hipocampul, iar revenirea acestora a sugerat refacerea conectivităţii.
Studii anterioare ale aceluiaşi grup au arătat că stresul în adolescenţă poate induce comportamente similare celor observate în schizofrenie, în timp ce stresul la vârsta adultă este asociat mai frecvent cu modificări legate de depresie. Noile date arată că etapa de viaţă în care apare stresul determină tipul şi durata modificărilor din circuitele cortexului prefrontal.
Aproximativ 40% dintre genele asociate cu schizofrenia sunt implicate şi în depresie. Pe acest fond, cercetătorii susţin că o persoană cu vulnerabilitate genetică ar putea dezvolta schizofrenie dacă este expusă la traume în adolescenţă, în timp ce acelaşi tip de stres la vârsta adultă ar putea declanşa depresia.
Rezultatele subliniază importanţa strategiilor de prevenţie orientate către tineri, în special în cazul celor cu vulnerabilitate emoţională.
