Tulburările digestive pot persista chiar şi după ce inflamaţia intestinală dispare, iar mecanismele din spatele acestor simptome sunt insuficient înţelese. Un nou studiu arată că inflamaţia intestinală poate modifica structura reţelei nervoase din intestin, cu efecte de durată asupra funcţionării acestuia.
O cercetare, coordonată de specialişti în patologie de la UMass Chan Medical School, arată că inflamaţia tractului gastrointestinal, precum cea din bolile inflamatorii intestinale, determină reorganizarea reţelei nervoase din intestin.
Studiul, publicat recent în Journal of Experimental Medicine - JEM, evidenţiază faptul că aceste modificări afectează modul în care muşchii intestinali se contractă.
Potrivit autorilor, procesul debutează prin activarea neuronilor enterici sub influenţa inflamaţiei. Aceşti neuroni transmit semnale către monocite, un tip de celule imune. Monocitele pătrund apoi în sistemul nervos enteric şi se transformă în macrofage.
În mod normal, macrofagele participă la repararea ţesuturilor, însă în număr mare determină modificări ample ale structurii sistemului nervos enteric şi afectează funcţionarea acestuia.
Această reorganizare anormală duce la contracţii intestinale necoordonate şi la dereglarea controlului muscular. Sistemul nervos enteric nu mai poate coordona corect activitatea muşchilor din jur, ceea ce contribuie la simptome persistente, inclusiv la pacienţi aflaţi în remisie după boală inflamatorie intestinală.
Cercetătorii au observat şi faptul că inflamaţia intensă expune neuronii la niveluri scăzute de oxigen, fenomen numit hipoxie. Ca răspuns, neuronii activează un mecanism de protecţie care le permite să supravieţuiască. Acest răspuns reduce atragerea monocitelor şi ajută la menţinerea organizării normale a reţelei nervoase. Activarea timpurie a acestui mecanism ar putea limita apariţia simptomelor digestive persistente.
Sistemul nervos enteric este o reţea extinsă de peste 100 de milioane de neuroni, localizată în peretele tubului digestiv, de la esofag până la rect. Este denumit adesea „al doilea creier” deoarece funcţionează independent de sistemul nervos central şi controlează procese precum digestia, absorbţia nutrienţilor, peristaltismul şi răspunsul imun.
Deşi tratamentele pentru formele active de boală inflamatorie intestinală s-au îmbunătăţit, mulţi pacienţi continuă să prezinte simptome după remiterea inflamaţiei. Cauzele acestor simptome persistente şi modalităţile de tratament nu sunt încă pe deplin clarificate.
Pentru a studia aceste mecanisme, echipa a utilizat un model experimental la şoareci care reproduce simptomele colitei la pacienţi. Acest model a permis identificarea modificărilor din sistemul nervos enteric care persistă după dispariţia inflamaţiei.
Analiza microscopică a arătat o pierdere semnificativă de neuroni în anumite zone, dar şi regiuni în care neuronii erau grupaţi în aglomerări dense, cu fibre dispuse neuniform, în contrast cu aranjamentul organizat liniar, caracteristic sistemului nervos enteric normal.
Cu ajutorul unor instrumente moleculare capabile să diferenţieze neuronii existenţi de cei nou formaţi, cercetătorii au constatat că această „dezorganizare” este determinată de o nouă generaţie de neuroni.
Studiul a identificat şi un mecanism de protecţie a sistemului nervos enteric în timpul inflamaţiei.
Activarea unei căi de semnalizare care ajută neuronii să reziste la hipoxie permite adaptarea acestora la mediul inflamator, reducerea efectelor inflamaţiei şi menţinerea structurii normale a sistemului nervos enteric după dispariţia inflamaţiei.
Potrivit autorilor, această cale poate fi stimulată prin medicamente, suplimente alimentare sau intervenţii asupra microbiomului, cu potenţial de a proteja neuronii din sistemul nervos enteric.
