Un nou studiu realizat de cercetători din domeniul biomedical propune o explicaţie genetică pentru una dintre cele mai frustrante complicaţii ale bolii Crohn: anemia feriprivă rezistentă la tratament. Descoperirea ar putea influenţa semnificativ modul în care este gestionată această afecţiune la pacienţii cu boală inflamatorie intestinală (BII), evidenţiind nevoia unei abordări personalizate în tratamentul deficitului de fier.
Studiul, realizat de cercetători de la Şcoala de Medicină a Universităţii California-Riverside (UCR), arată cum o mutaţie genetică asociată cu boala Crohn poate agrava deficitul de fier şi anemia, una dintre cele mai frecvente complicaţii ale bolilor inflamatorii intestinale.
Deşi BII, o clasă de afecţiuni inflamatorii cronice care include boala Crohn şi rectocolita ulcero-hemoragică, afectează în principal intestinul, efectele sale se extind dincolo de tubul digestiv. Anemia feriprivă este cea mai frecventă dintre aceste complicaţii, contribuind la oboseală cronică şi la scăderea calităţii vieţii, mai ales în perioadele de acutizare a bolii.
Studiul, realizat pe probe de sânge recoltate de la pacienţi cu BII, a arătat că persoanele care prezintă o mutaţie de tip „pierdere a funcţiei” în gena PTPN2 (proteină tirozin-fosfatază de tip non-receptor 2) au dezechilibre semnificative ale proteinelor care reglează nivelul de fier din sânge.
O mutaţie de tip „pierdere a funcţiei” afectează negativ capacitatea genei sau a proteinei de a-şi îndeplini rolul fiziologic.
Această mutaţie este prezentă la 14–16% din populaţia generală şi la 19–20% dintre pacienţii cu BII.
„Această descoperire evidenţiază un mecanism esenţial care leagă bagajul genetic al pacientului de capacitatea sa de a absorbi şi regla fierul, esenţial pentru sănătatea sângelui şi nivelul de energie”, a explicat prof. Declan McCole, coordonatorul studiului, profesor de ştiinţe biomedicale la UCR, citat într-un comunicat.
Constatările cercetătorilor oferă astfel o potenţială explicaţie de ce unii unii pacienţi cu BII rămân cu carenţă în fier, în ciuda tratamentului.
Când echipa a eliminat gena PTPN2 la şoareci, aceştia au dezvoltat anemie şi nu au mai putut absorbi eficient fierul. Acest lucru s-a datorat reducerii unei proteine-cheie implicate în absorbţia fierului, localizată în celulele epiteliale intestinale, celulele responsabile de preluarea nutrienţilor din alimentaţie.
„Singura cale prin care organismul îşi procură fierul este exclusiv prin absorbţia din alimente la nivelul intestinului, ceea ce face ca această descoperire să fie deosebit de importantă”, a explicat Hillmin Lei, doctorand în laboratorul lui Riverside şi primul autor al studiului.
Perturbarea acestei căi, cauzată de variaţii genetice precum cele din PTPN2, ar putea explica de ce unii pacienţi cu BII nu răspund la terapia orală cu fier, tratamentul uzual pentru anemie, a mai precizat acesta.
Cercetătorii subliniază că acest studiu reprezintă un pas esenţial în înţelegerea modului în care factorii genetici de risc în BII pot agrava simptomele prin interferenţa cu absorbţia nutrienţilor.
„Descoperirea deschide noi direcţii pentru tratamente ţintite, care să depăşească controlul inflamaţiei şi să abordeze complicaţiile sistemice, cum este anemia”, notează aceştia.
„Asta înseamnă, de exemplu, că pacienţii care prezintă variante PTPN2 cu pierdere a funcţiei care afectează absorbţia ar putea beneficia mai mult de tratamente cu fier administrat directintravenos, deoarece forma orală s-ar putea să nu fie eficient absorbită de organismul lor”, a concluzionat prof. McCole.
Studiul a fost publicat în revista International Journal of Molecular Sciences şi s-a desfăşurat în colaborare cu cercetători de la City of Hope, Spitalul Universitar din Zürich şi Cohorta pentru BII din Elveţia.
