Cercetătorii au reuşit, în premieră, să corecteze simptome neurologice severe, similare celor observate la pacienţi cu autism sau epilepsie, printr-o terapie genică aplicată pe modele de şoareci. Descoperirea deschide o nouă direcţie de tratament pentru bolile rare determinate de mutaţia genei unei gene, care provoacă dizabilitate intelectuală, tulburări motorii şi comportamente impulsive. Dacă rezultatele vor fi confirmate în studiile clinice pe oameni, ar putea duce la dezvoltarea unor terapii capabile să amelioreze simptomele prin corectarea cauzei genetice a bolii, nu doar prin tratarea manifestărilor acesteia.
Echipa de la Allen Institute for Brain Science, din Statele Unite, a dezvoltat o nouă terapie de tip suplimentare genetică, care a demonstrat rezultate promiţătoare în experimentele de laborator. Cercetarea lor a fost publicată recent în revista Molecular Therapy.
Cercetătorii au folosit un virus adeno-asociat (AAV), un vector viral care nu se multiplică, utilizat frecvent pentru livrarea genelor terapeutice, pentru a transporta o copie funcţională a genei SYNGAP1 în neuronii şoarecilor.
În cazul tulburărilor legate de SYNGAP1 (SYNGAP1-related disorders – SRD), pacienţii au doar o copie activă a acestei gene, ceea ce perturbă conexiunile neuronale şi activitatea electrică a creierului.
Potrivit autorului principal, dr. Boaz Levi, cercetător la Institutul Allen şi autor principal al studiului, suplimentarea genei defecte a restabilit funcţiile neuronale, demonstrând că tulburările cauzate de SYNGAP1 pot fi corectate printr-o strategie genetică direcţionată exclusiv către neuroni.
„Suplimentarea genetică înseamnă furnizarea unei copii funcţionale noi a unei gene defecte, o strategie cu un potenţial uriaş pentru corectarea bolilor cauzate de absenţa completă a unei gene sau de pierderea uneia dintre cele două copii existente. Această cercetare oferă o dovadă clară că o abordare genetică ţintită poate corecta efectele pierderii unei gene-cheie implicate în dezvoltarea creierului. Este un pas important pentru domeniu, care oferă speranţă celor afectaţi de această categorie severă de boli neurologice”, a declarat cercetătorul.
Rezultatele au fost remarcabile: activitatea epileptică a fost aproape eliminată, iar comportamentele hiperactive şi impulsive s-au normalizat. În plus, terapia a restabilit tiparele normale ale undelor cerebrale, un indicator esenţial, întrucât dereglarea ritmurilor cerebrale la pacienţii cu SRD este corelată cu deficite cognitive, precum probleme de atenţie şi memorie.
Imagine a creierului unui şoarece care evidenţiază, printr-o strălucire specifică, modul în care terapia genică experimentală este distribuită în întregul creier cu ajutorul vectorului viral AAV. Credit foto: Allen Institute / Andrew Clark, 9 octombrie 2025.
Un alt aspect important al studiului a fost momentul administrării tratamentului. Cercetătorii au tratat şoareci tineri, aflaţi într-un stadiu de dezvoltare comparabil cu cel al copilăriei la oameni (vârsta aproximativă de 1 - 3 ani), moment în care simptomele erau deja prezente.
În această etapă, efectele benefice au fost evidente, ceea ce sugerează că terapia ar putea fi eficientă chiar şi după debutul simptomelor, o perspectivă importantă pentru intervenţiile la copii diagnosticaţi cu aceste afecţiuni rare.
Dozele utilizate în tratamentele eficiente administrate şoarecilor tineri se încadrează în intervalele folosite deja în terapiile genice aprobate pentru oameni.
De exemplu, o terapie genică autorizată şi în România pentru tratarea amiotrofiei spinale musculare, Zolgensma, foloseşte niveluri de dozare similare, ceea ce sugerează că abordarea bazată pe gena SYNGAP1 ar putea fi aplicabilă şi la pacienţi.
Provocarea majoră pentru echipa de la Institutul Allen a fost dimensiunea genei SYNGAP1, prea mare pentru a fi introdusă într-un vector viral standard. Cercetătorii au reuşit să modifice vectorul AAV astfel încât să transporte întreaga genă şi să o livreze eficient în celulele nervoase vizate, o performanţă a tehnologiei, considerată până de curând imposibilă.
Deşi sunt necesare studii clinice pentru a confirma siguranţa şi eficienţa terapiei la oameni, aceste rezultate oferă o dovadă solidă că afecţiunile cauzate de mutaţia SYNGAP1 pot fi abordate la nivel genetic, nu doar simptomatic. În prezent, tratamentele existente vizează doar reducerea crizelor epileptice şi controlul comportamentelor problematice, fără a corecta cauza biologică.
Terapia genică oferă posibilitatea de a acţiona asupra cauzei profunde a bolii printr-un singur tratament, cu potenţialul de a schimba radical evoluţia vieţii copiilor imediat după diagnostic, în loc de a gestiona treptat agravarea bolii de-a lungul anilor.
Cercetarea reprezintă un progres important către terapii personalizate pentru bolile rare de neurodezvoltare în cazul persoanelor afectate de astfel de tulburări cerebrale invalidante, cauzate de mutaţia genei SYNGAP1, care nu dispun încă de tratamente curative.
