Un studiu de amploare, desfăşurat pe aproape 5.8 milioane de pacienţi cu vârsta peste 65 de ani, dezvăluie diferenţe semnificative între femei şi bărbaţi după diagnosticul de demenţă. Cercetarea arată că bărbaţii au un risc de mortalitate cu 24% mai mare după diagnostic şi sunt spitalizaţi mai frecvent decât femeile, în timp ce femeile, deşi au o incidenţă mai ridicată a bolii, prezintă rate mai scăzute de deces şi spitalizare în perioada imediat următoare diagnosticului. Aceste date ridică întrebări importante despre modul în care diferenţele dintre bărbaţi şi femei influenţează evoluţia şi gestionarea demenţei.
Povara demenţei nu este resimţită în mod egal de femei şi bărbaţi. Un studiu realizat de Duke University School of Medicine evidenţiază că pacienţii bărbaţi cu demenţă înregistrează rate mai ridicate de mortalitate imediat după diagnostic şi apelează mai frecvent la servicii medicale, fiind spitalizaţi mai des, în comparaţie cu femeile aflate în situaţii similare.
Incidenţa demenţei este mai mare în rândul femeilor, iar femeile cu demenţă pot experimenta un declim mai rapid al funcţiilor cognitive şi executive decât bărbaţii. Anumiţi factori de risc metabolici şi cardiovasculari par să fie mai importanţi pentru apariţia demenţei la femei decât la bărbaţi.
În Statele Unite, femeile sunt cele mai afectate de decesele cauzate de demenţă la nivel de populaţie, înregistrând în 2017 o rată ajustată în funcţie de vârstă de 72,7 decese la 100.000 de persoane-an, faţă de 56,4 decese la 100.000 în rândul bărbaţilor.
Nu era clar însă dacă aceste diferenţe sunt determinate de rate mai mari de mortalitate la pacientele cu demenţă sau de o incidenţă mai mare a demenţei la femei.
În noul studiu, publicat recent în revista JAMA Neurology, cercetătorii au folosit date medicale la nivel naţional pentru a analiza legătura dintre diferenţele dintre bărbaţi şi femei, rata mortalităţii şi utilizarea serviciilor de sănătate după diagnosticul de demenţă.
Perioada de studiu a fost între 2014 şi 2021, cu până la opt ani de urmărire. Cohorta a inclus 5.721.711 pacienţi (3.302.579 femei şi 2.419.132 bărbaţi) cu vârsta de cel puţin 65 de ani.
Cercetătorii au urmărit în primul rând riscul de deces, indiferent de cauză, după diagnosticarea demenţei. De asemenea, au analizat şi alte aspecte, precum: cât de des au fost spitalizaţi pacienţii sau internaţi în centre de îngrijire specializată, au beneficiat de investigaţii imagistice pentru creier, de terapie fizică sau ocupaţională ori au fost internaţi din cauza unei boli neurodegenerative sau a unor probleme de comportament.
Pentru ca rezultatele să fie corecte, au ţinut cont şi de factori precum vârsta, originea etnică şi rasa pacienţilor.
După ce au comparat pacienţi de vârste şi condiţii similare, cercetătorii au descoperit că bărbaţii cu demenţă aveau un risc de deces cu 24% mai mare decât femeile: în primul an după diagnostic, au murit 27,2% dintre bărbaţi, faţă de 21,8% dintre femei.
Tot în această perioadă, bărbaţii au fost internaţi în spital mai des decât femeile: 50,5% dintre ei au avut cel puţin o spitalizare, comparativ cu 46,9% dintre paciente.
Riscul bărbaţilor de a fi internaţi în spital, din orice motiv, era cu 8% mai mare. Pentru spitalizările cauzate de o boală neurodegenerativă sau de probleme de comportament, riscul era cu 46% mai mare la bărbaţi.
De asemenea, bărbaţii prezentau un risc cu 4% mai mare de a face investigaţii imagistice ale creierului şi un risc cu 8% mai mare de a fi internaţi pentru îngrijire paliativă, faţă de femei.
Autorii concluzionează că diferenţele între sexe în mortalitatea la nivel de populaţie din cauza demenţei probabil nu sunt atribuite unei mortalităţi mai mari după diagnostic, ci unei incidenţe mai ridicate a demenţei în rândul femeilor.
