Mulţi dintre părinţii copiilor diagnosticaţi cu tulburare de spectru autist (TSA) caută tratamente alternative, fără efecte secundare, în speranţa de a le îmbunătăţi acestora calitatea vieţii. Acum, o amplă analiză internaţională arată că majoritatea acestor metode nu au o bază ştiinţifică solidă, iar siguranţa lor este rareori verificată.
Un studiu de referinţă, publicat în revista Nature Human Behaviour şi realizat de cercetători de la Universitatea Paris Nanterre, Universitatea Paris Cité (Franţa) şi Universitatea din Southampton (Marea Britanie), a evaluat 248 de meta-analize care au inclus peste 200 de studii clinice şi mai mult de 10.000 de participanţi.
Rezultatele arată că terapiile complementare şi alternative utilizate în autism nu dispun de dovezi convingătoare privind eficienţa lor, iar în majoritatea cazurilor nu există evaluări adecvate privind siguranţa.
Tulburarea de spectru autist (TSA) este o afecţiune de neurodezvoltare care are la bază diferenţe în modul în care se dezvoltă şi funcţionează sistemul nervos, în special la nivelul conexiunilor şi procesării informaţiilor în creier. Aceste diferenţe apar încă din copilăria timpurie şi influenţează modul în care persoana procesează informaţiile, comunică, interacţionează social, percepe mediul şi răspunde la stimuli.
TSA afectează aproximativ una din 100 de persoane la nivel mondial. În ciuda lipsei de dovezi, până la 90% dintre persoanele cu autism afirmă că au încercat cel puţin o dată terapii alternative sau complementare.
Echipa de cercetători a examinat 19 tipuri de intervenţii, printre care terapia asistată de animale, acupunctura, fitoterapia, terapia prin muzică, administrarea de probiotice sau suplimente cu vitamina D. Deşi unele metode au părut promiţătoare, majoritatea datelor disponibile provin din studii de calitate scăzută, ceea ce face ca efectele raportate să fie nesigure.
Un aspect îngrijorător este lipsa evaluărilor de siguranţă: mai puţin de jumătate dintre terapiile analizate aveau informaţii privind tolerabilitatea, acceptabilitatea sau posibilele reacţii adverse.
Profesorul Richard Delorme, specialist în psihiatria copilului şi adolescentului la Spitalul Robert Debré din Paris, subliniază faptul că multe familii apelează la astfel de tratamente sperând să evite efectele secundare ale medicamentelor, însă este esenţial ca orice decizie terapeutică să se bazeze pe dovezi obţinute prin studii clinice riguroase.
Cercetarea a folosit o metodă numită „umbrella review” - o analiză care reuneşte concluziile tuturor meta-analizelor existente pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra calităţii dovezilor.
Autorul principal, dr. Corentin Gosling, a explicat că echipa sa a dezvoltat şi o platformă online gratuită, menită să ofere acces public la datele privind eficienţa şi siguranţa diferitelor terapii complementare.
Platforma va fi testată în continuare, cu scopul de a sprijini persoanele cu autism, medicii şi specialiştii în alegerea tratamentelor bazate pe dovezi.
Unul dintre coautorii studiului, profesorul Samuele Cortese, de la Institutul Naţional pentru Cercetare în Sănătate şi Îngrijire (National Institute for Health and Care Research), din Regatul Unit, a concluzionat că eficienţa unui tratament nu poate fi evaluată pe baza unui singur studiu de calitate scăzută, şi că este esenţială o privire de ansamblu asupra întregului corp de dovezi disponibile, pentru a evita concluzii eronate şi a asigura decizii medicale responsabile.
Cercetătorii subliniază nevoia de prudenţă şi rigoare ştiinţifică într-un domeniu în care speranţele părinţilor şi presiunea socială pot influenţa deciziile mai mult decât datele ştiinţifice disponibile.
Studiul a fost finanţat de Agenţia Naţională pentru Cercetare (Agence Nationale de la Recherche - ANR).
