Un studiu realizat de cercetători de la Stanford Medicine arată că simptome asemănătoare autismului la şoareci pot fi inversate prin medicamente folosite experimental în tratamentul epilepsiei. Descoperirea evidenţiază un punct comun între cele două afecţiuni - o zonă a creierului care filtrează informaţiile senzoriale - şi deschide noi perspective pentru dezvoltarea unor terapii inovatoare destinate tulburărilor din spectrul autist.
Grupul de la Stanford Medicine care investighează bazele neurologice ale tulburării din spectrul autist au descoperit că hiperactivitatea într-o anumită regiune a creierului ar putea determina comportamente asociate frecvent cu această tulburare.
Folosind un model de şoarece al bolii, cercetătorii au identificat nucleul talamic reticular - care funcţionează ca un fel de poartă a informaţiilor senzoriale între talamus şi cortex - ca o posibilă ţintă pentru tratamente.
Mai mult, ei au reuşit să inverseze simptome asemănătoare celor din autism, inclusiv predispoziţia la crize epileptice, sensibilitatea crescută la stimuli, activitatea motorie intensificată, comportamentele repetitive şi interacţiunile sociale diminuate, administrând şoarecilor medicamente care au suprimat această regiune din creier.
Aceleaşi medicamente sunt investigate şi pentru tratamentul epilepsiei, ceea ce arată că procesele implicate în tulburările de spectru autist şi în epilepsie se pot suprapune în creier, explicând astfel de ce cele două afecţiuni apar adesea împreună la aceiaşi pacienţi.
Rezultatele au fost publicate miercuri în revista Science Advances.
Circuitul neural care conectează talamusul şi cortexul a fost implicat în autism atât la oameni, cât şi la modelele animale, dar rolul nucleului talamic reticular nu era clar.
În noul studiu, cercetătorii au înregistrat activitatea neurală a acestei regiuni cerebrale la şoareci în timp ce le observau comportamentul.
La şoarecii modificaţi genetic pentru a reproduce autismul (şoareci cu gena Cntnap2 inactivată), nucleul talamic reticular a prezentat o activitate crescută atunci când animalele întâlneau stimuli precum lumină sau un jet de aer, precum şi în timpul interacţiunilor sociale.
Această regiune a prezentat şi descărcări spontane de activitate, care au provocat convulsii.
Epilepsia este mult mai frecventă la persoanele cu autism decât la populaţia generală - 30% faţă de 1% - deşi mecanismele nu sunt pe deplin înţelese.
Observând această legătură, cercetătorii au testat un medicament experimental pentru crize epileptice, Z944, şi au constatat că acesta a inversat deficitele comportamentale la modelul de şoarece cu autism.
Folosind un alt tratament experimental care modifică genetic neuronii pentru a răspunde la medicamente special concepute, cunoscut sub numele de neuromodulare bazată pe DREADD (o tehnică prin care neuronii sunt modificaţi genetic pentru a răspunde la substanţe chimice special concepute – designer drugs - Designer Receptors Exclusively Activated by Designer Drugs / receptori proiectaţi care pot fi activaţi exclusiv de medicamente speciale), cercetătorii au reuşit să suprime hiperactivitatea din nucleul talamic reticular şi să inverseze deficitele comportamentale la modelul de şoarece cu autism.
Ei au putut chiar să inducă aceste deficite comportamentale la şoarecii normali prin creşterea activităţii în această zonă a creierului.
Noile descoperiri evidenţiază nucleul talamic reticular drept o ţintă nouă pentru tratamentul tulburărilor din spectrul autist, potrivit autorilor studiului.
