Cercetătorii de la UCLA Health au identificat patru trasee distincte care duc la boala Alzheimer, analizând dosarele medicale electronice ale pacienţilor. Cercetarea oferă perspective noi asupra modului în care această afecţiune se dezvoltă în timp, mai degrabă decât ca urmare a unor factori de risc izolaţi, şi poate sta la baza identificării unor noi metode de diagnosticare timpurie a afecţiunii.
Studiul, publicat în revista eBioMedicine, a examinat date de sănătate longitudinale de la aproape 25.000 de pacienţi din baza de date University of California Health Data Warehouse, iar concluziile au fost validate în cadrul programului naţional All of Us Research Program.
Spre deosebire de cercetările anterioare, care s-au concentrat pe factori de risc individuali, analiza realizată la UCLA a cartografiat modele diagnostice secvenţiale, relevând modul în care diferite afecţiuni progresează pas cu pas către boala Alzheimer.
„Am descoperit că traiectoriile în mai mulţi paşi pot indica factori de risc mai mari pentru boala Alzheimer decât afecţiunile individuale. Înţelegerea acestor trasee ar putea schimba fundamental modul în care abordăm detectarea timpurie şi prevenţia”, a declarat Mingzhou Fu, student doctorand în informatică medicală la UCLA şi autor principal al studiului.
Cercetarea a identificat patru mari clustere de traiectorii:
- Traseul sănătăţii mintale: Afecţiuni psihiatrice care duc la declin cognitiv.
- Traseul encefalopatiei: Disfuncţii cerebrale care se agravează în timp.
- Traseul deteriorării cognitive uşoare: Progresie treptată a declinului cognitiv.
- Traseul bolilor vasculare: Afecţiuni cardiovasculare care contribuie la riscul de demenţă.
Fiecare traseu a prezentat caracteristici demografice şi clinice distincte, sugerând că populaţii diferite pot fi vulnerabile la diferite căi de progresie.
Studiul a constatat că aproximativ 26% dintre progresiile diagnostice au urmat o ordine direcţională constantă. De exemplu, hipertensiunea a precedat frecvent episoadele depresive, care apoi au crescut riscul de Alzheimer.
„Recunoaşterea acestor modele secvenţiale, în locul concentrării pe diagnostice izolate, i-ar putea ajuta pe clinicieni să îmbunătăţească diagnosticul bolii Alzheimer”, a declarat dr. Timothy Chang, autor principal şi profesor asistent de neurologie la UCLA Health.
Când au fost validate într-o populaţie independentă, aceste traiectorii în mai mulţi paşi au prezis riscul de Alzheimer mai precis decât diagnosticele individuale. Această descoperire sugerează că furnizorii de servicii medicale ar putea folosi modelele de traiectorie pentru stratificarea îmbunătăţită a riscului (identificarea timpurie a pacienţilor cu risc ridicat), intervenţii ţintite şi prevenţie personalizată (adaptarea strategiilor în funcţie de modelele individuale de progresie).
Validarea în cadrul programului All of Us Research Program - un eşantion divers şi reprezentativ la nivel naţional - a confirmat că aceste modele de traiectorii sunt valabile în rândul diferitelor populaţii şi demografii.
Echipa a analizat 5.762 de pacienţi care au contribuit cu 6.794 de traiectorii unice de progresie a bolii Alzheimer.
Folosind metode computaţionale avansate, inclusiv alinierea temporală dinamică (dynamic time warping), gruparea prin învăţare automată şi analiza reţelelor, cercetătorii au cartografiat relaţiile temporale dintre diagnosticele care duc la boala Alzheimer.
