Boala Alzheimer rămâne una dintre cele mai devastatoare afecţiuni neurodegenerative, fiind responsabilă de aproximativ 70% dintre cazurile de demenţă la nivel mondial. Cercetările recente au adus o rază de speranţă prin apariţia unor noi medicamente şi a unui test de sânge, dar specialiştii subliniază că drumul către vindecare este încă lung şi plin de provocări. Ziua Internaţională de Luptă împotriva Bolii Alzheimer, marcată anual pe data de 21 septembrie, a fost stabilită în anul 1994, sub umbrela federaţiei internaţionale, Alzheimer Disease International (ADI) şi sub patronajul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cu scopul de a concentra eforturile în vederea sensibilizării populaţiei cu privire la problematica demenţei de tip Alzheimer.
În întreaga lume, peste 57 de milioane de persoane suferă de demenţă, dintre care peste 60% locuiesc în ţări cu venituri mici şi medii. În fiecare an, sunt diagnosticate cu demenţă aproximativ 10 milioane de cazuri noi. Se preconizează că numărul persoanelor care trăiesc cu demenţă va creşte la 139 de milioane până în anul 2050, iar în Europa numărul persoanelor afectate se va dubla până în anul 2050. Femeile sunt afectate într-o măsură mai mare, atât direct, prin boală, cât şi indirect, pentru că ele sunt cele care acoperă 70% din timpul alocat îngrijirilor şi sprijinului persoanelor apropiate diagnosticate cu demenţă.
Demenţa este în prezent a şaptea cauză de deces şi una dintre cauzele majore de dizabilitate şi dependenţă socială în rândul persoanelor în vârstă, la nivel global.
Conform estimării publicate de Institute for Health Metrics and Evaluation, în România prevalenţa demenţei va avea o creştere accelerată de la 341.195 cazuri de demenţă în anul 2019 la 577.177 cazuri în anul 2050.
În ultimele decenii, miliarde de dolari au fost investite în găsirea unui tratament eficient pentru Alzheimer, însă majoritatea studiilor au eşuat.
Recent, două medicamente - donanemab, produs de grupul farmaceutic american Eli Lilly, şi lecanemab, de la producătorul japonez de medicamente Eisai şi partenerul său american Biogen - au demonstrat pentru prima dată că pot încetini progresia bolii. Totuşi, efectele lor sunt moderate şi se observă doar la pacienţii aflaţi în stadii incipiente. În plus, aceste tratamente costisitoare pot provoca reacţii adverse grave, inclusiv hemoragii cerebrale cu potenţial letal.
Controversele au dus la decizii diferite la nivel internaţional: lecanemab a fost aprobat în Statele Unite, Uniunea Europeană şi alte câteva ţări, însă autorităţile din Franţa şi Marea Britanie au refuzat să îl includă în programele de rambursare, considerând că beneficiile nu justifică preţul ridicat.
Un alt progres major îl reprezintă apariţia unui test de sânge capabil să detecteze markeri biologici specifici bolii Alzheimer. În mod tradiţional, diagnosticul se baza pe proceduri invazive, cum ar fi puncţia lombară, care erau costisitoare şi inconfortabile pentru pacienţi. Noul test simplifică procesul de diagnostic şi a fost aprobat în Statele Unite începând din luna mai, dar Europa încă nu a emis o autorizaţie, deşi în Marea Britanie a început un amplu studiu clinic naţional. Există însă o dezbatere intensă: în timp ce în Statele Unite, criteriile oficiale au fost modificate astfel încât markerii biologici să fie suficienţi pentru diagnostic, majoritatea specialiştilor europeni consideră că este necesar şi un examen clinic detaliat, deoarece există pacienţi cu biomarkeri pozitivi care nu dezvoltă niciodată demenţă. Această discuţie este strâns legată de utilizarea noilor tratamente, care ar putea fi mai eficiente dacă boala ar fi depistată înainte de apariţia simptomelor evidente.
Prevenţia rămâne un alt subiect important. Un raport publicat în revista The Lancet arată că aproape jumătate dintre cazurile de Alzheimer şi demenţă sunt asociate cu factori de risc precum obezitatea, fumatul, consumul excesiv de alcool, sedentarismul şi pierderea auzului.
Studiile recente încearcă să determine dacă programele de educaţie pentru un stil de viaţă sănătos pot reduce riscul de apariţie a bolii. Rezultatele de până acum sunt însă modeste: un studiu publicat în revista JAMA a arătat că după doi ani de sprijin intensiv pentru schimbarea obiceiurilor, declinul cognitiv al pacienţilor a încetinit doar uşor. Cercetătorii cred că doar studii pe termen lung, de 10-15 ani, ar putea arăta cu adevărat eficienţa acestor intervenţii asupra unei boli care se dezvoltă lent, de-a lungul deceniilor.
Deşi progresele recente nu reprezintă încă o soluţie definitivă, specialiştii consideră că ele marchează un pas semnificativ în evoluţia cercetărilor.
Dacă în urmă cu câţiva ani nu exista nicio opţiune terapeutică reală, astăzi există primele tratamente capabile să încetinească evoluţia bolii şi metode mai simple de diagnostic. Pentru pacienţi şi familiile lor, fiecare pas înainte înseamnă speranţă într-o luptă care continuă să fie una dintre cele mai mari provocări ale medicinei moderne.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recunoaşte demenţa ca o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial. În acest sens, în mai 2017, Adunarea Mondială a Sănătăţii a adoptat Planul de acţiune global privind răspunsul sănătăţii publice la demenţă (2017–2025). Acest plan oferă un cadru clar de acţiune pentru autorităţile naţionale, partenerii internaţionali şi OMS, cu scopul de a sprijini eforturile comune în mai multe direcţii esenţiale: recunoaşterea demenţei ca prioritate de sănătate publică, creşterea gradului de informare şi combaterea stigmatizării, reducerea riscului de boală, îmbunătăţirea accesului la diagnostic şi îngrijire, dezvoltarea sistemelor informatice dedicate, sprijinirea îngrijitorilor şi stimularea cercetării. Având în vedere că demenţa se preconizează a fi cea de-a treia cauză principală de deces până în anul 2040 şi va afecta milioane de oameni la nivel mondial, planul a fost prelungit până în anul 2031.
Despre Alzheimer
Boala Alzheimer este o afecţiune neurodegenerativă progresivă, care afectează memoria, gândirea, comportamentul şi autonomia personală. Reprezintă principala formă de demenţă (aproximativ 60-70% din totalitatea cazurilor) şi, deşi nu există un tratament curativ, intervenţiile timpurii pot încetini evoluţia şi pot îmbunătăţi semnificativ calitatea vieţii pacientului.
Maladia Alzheimer este asociată cu acumularea de proteine (amiloide) la nivelul neuronilor cerebrali. Producţia neurotransmiţătorului acetilcolina este diminuată şi astfel, iniţial sunt afectate ariile cerebrale responsabile de memorie, iar mai târziu ariile care controlează limbajul, raţionamentul şi comportamentul social. În cele din urmă, tot cortexul cerebral este afectat.
Apariţia bolii Alzheimer nu este specifică îmbătrânirii normale, însă vârsta înaintată este cel mai cunoscut factor de risc pentru dezvoltarea bolii, majoritatea persoanelor cu boala Alzheimer având peste 65 de ani.
Alţi factorii de risc sunt: factorii genetici (riscul este mai mare pentru persoanele care au unul dintre părinţi sau fraţi cu această boală), sindromul Down, traumatismele craniene, insomnia, sedentarismul, obezitatea, fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat de tip 2, nivelurile ridicate de colesterol.
Semnele şi simptomele precoce ale bolii Alzheimer includ pierderea memoriei pe termen scurt, senzaţia de dezorientare şi pierderea obiectelor. Iniţial, persoanele cu demenţă Alzheimer consideră sarcinile zilnice ca fiind complexe şi le este dificil să îşi organizeze şi să îşi exprime gândurile. De asemenea, unele dintre schimbările de dispoziţie şi comportament pot fi legate de dificultăţile de comunicare. Pe măsură ce demenţa Alzheimer progresează, simptomele se accentuează şi afectează tot mai mult activităţile cotidiene. Pierderile de memorie şi dificultăţile de comunicare devin mai severe. Persoanele prezintă confuzie, modificări de dispoziţie şi personalitate precum şi dificultăţi în desfăşurarea rutinei zilnice, cum ar fi îmbrăcatul şi igiena personală. În stadiile avansate ale demenţei Alzheimer, persoanele afectate se confruntă frecvent cu dificultăţi de mers, de menţinere a poziţiei aşezat şi, în cele din urmă, cu tulburări de înghiţire.
Recomandări pentru prevenirea riscului de declin cognitiv şi demenţă:
- Exerciţii fizice: exerciţii de coordonare şi de menţinere a echilibrului,
- Implicare socială pentru menţinerea unui tonus psihic adecvat,
- Dieta echilibrată, în special legume, cereale integrale, peşte, ulei de măsline,
- Stimulare mentală prin învăţarea de lucruri noi, jocuri de strategie,
- Igiena somnului: program de somn regulat,
- Reducerea stresului,
- Renunţarea la consumul de alcool şi fumat.
