Un test de sânge uzual, utilizat frecvent pentru evaluarea riscului metabolic, ar putea deveni un instrument valoros în practica neurologică, contribuind la îmbunătăţirea prognosticului în boala Alzheimer. Cercetătorii au constatat că în baza acestei analize de sânge, numită indicele de trigliceride şi glucoză (TyG), pot anticipa cu precizie ritmul declinului cognitiv în stadiile incipiente ale bolii, ceea ce poate oferi medicilor posibilitatea de a identifica mai devreme pacienţii cu vulnerabilitate crescută, facilitând astfel aplicarea unor intervenţii personalizate şi mai eficiente.
Rezistenţa la insulină, evidenţiată prin analiza sanguină a indexului TyG, ce combină valorile trigliceridelor şi ale glucozei, poate contribui la identificarea persoanelor aflate în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer, acestea prezentând un risc de patru ori mai mare de a suferi un declin cognitiv accelerat, potrivit unor noi cercetări prezentate la Congresul Academiei Europene de Neurologie (European Academy of Neurology/EAN2025), care se desfăşoară între 21 şi 24 iunie la Helsinki, în Finlanda.
O echipă de neurologi de la Universitatea din Brescia a examinat dosarele medicale a 315 pacienţi fără diabet, care prezentau deficite cognitive, dintre care 200 aveau diagnosticul de boală Alzheimer confirmat prin markeri biologici.
Toţi au fost evaluaţi pentru rezistenţa la insulină folosind indexul TyG şi urmăriţi clinic timp de trei ani.
Atunci când pacienţii au fost clasificaţi în funcţie de valorile indexului TyG, s-a observat că cei din treimea superioară a subgrupului cu afectare cognitivă uşoară de tip Alzheimer au înregistrat un declin cognitiv semnificativ mai rapid decât cei cu valori TyG mai reduse, pierzând în medie peste 2,5 puncte pe an la testul Mini-Mental State Examination.
Analiza a indicat un risc de deteriorare de peste patru ori mai mare în acest grup, conform estimărilor statistice.
Această corelaţie nu a fost observată în cohorta de pacienţi fără Alzheimer.
„După ce este pus diagnosticul de afectare cognitivă uşoară, familiile întreabă mereu cât de repede va evolua boala. Datele noastre arată că un marker metabolic simplu, disponibil în orice laborator de spital, poate ajuta la identificarea pacienţilor mai vulnerabili, care ar putea beneficia de terapii ţintite sau strategii de intervenţie specifice”, a declarat dr. Bianca Gumina, cercetător principal în acest studiu.
Deşi rezistenţa la insulină a fost asociată cu debutul bolii Alzheimer, rolul său în determinarea vitezei de progresie a fost mai puţin studiat.
Studiul a vizat investigarea impactului rezistenţei la insulină în etapa prodromală a afectării cognitive uşoare (adică faza incipientă, care precede manifestările clinice evidente ale bolii), o perioadă în care evoluţia clinică a pacienţilor poate varia considerabil.
Cercetătorii au utilizat indexul TyG, un indicator accesibil şi convenabil atunci când se evaluează rezistenţa la insulină, pentru a analiza dacă disfuncţia metabolică poate anticipa ritmul declinului cognitiv după stabilirea diagnosticului.
În cazul bolii Alzheimer, se crede că rezistenţa la insulină afectează absorbţia glucozei la nivel neuronal, favorizează acumularea de amiloid (proteinele toxice cu defecte de pliere care se acumulează), perturbă bariera hematoencefalică şi alimentează inflamaţia, căi biologice mai puţin relevante sau reglate diferit în alte boli neurodegenerative.
„Ne-a surprins faptul că acest efect a fost observat exclusiv în cazul bolii Alzheimer şi nu în alte afecţiuni neurodegenerative. Acest rezultat indică o sensibilitate particulară a bolii Alzheimer la stresul metabolic în faza prodromală, o perioadă în care intervenţiile pot influenţa încă evoluţia bolii”, a explicat dr. Gumina.
Cercetătorii de la Universitatea din Brescia au constatat că un index TyG crescut este asociat şi cu perturbarea barierei hematoencefalice şi cu factori de risc cardiovasculari, dar nu a prezentat interacţiuni cu genotipul APOE ε4 (o variantă genetică asociată cu un risc crescut de Alzheimer), ceea ce sugerează că riscurile metabolice şi cele genetice pot acţiona prin mecanisme distincte.
Identificarea pacienţilor cu valori ridicate ale indexului TyG ar putea rafina selecţia participanţilor pentru studiile clinice cu terapii anti-amiloid sau anti-tau (care vizează proteinele anormale implicate în degenerarea neuronală în boala Alzheimer) şi ar putea declanşa măsuri mai rapide, de stil de viaţă sau farmacologice, pentru îmbunătăţirea sensibilităţii la insulină.
Cercetătorii analizează în prezent dacă valorile indexului TyG se corelează cu modificările observabile prin tehnici de imagistică cerebrală, pentru a sprijini identificarea timpurie a bolii şi diferenţierea mai precisă a pacienţilor în funcţie de riscul de progresie.
„Dacă intervenţiile asupra metabolismului pot încetini evoluţia bolii, vom dispune de o opţiune terapeutică flexibilă, care poate completa eficient noile tratamente care acţionează asupra mecanismelor bolii”, a concluzionat dr. Gumina.
Studiul a foste publicat în revista Alzheimer’s & Dementia.
