Fibroamele uterine sunt frecvente la femeile de vârstă reproductivă şi, de cele mai multe ori, sunt formaţiuni benigne. Un nou studiu sugerează însă că prezenţa lor ar putea avea legătură cu riscul de afecţiuni cardiovasculare pe termen lung, ceea ce ar putea influenţa practica de monitorizare şi consiliere privind sănătatea cardiovasculară la pacientele cu fibroame.
Riscul de boli cardiovasculare pe termen lung la femeile diagnosticate cu fibroame uterine a fost cu peste 80% mai mare decât la femeile fără astfel de formaţiuni, arată o cercetare independentă publicată în Journal of the American Heart Association - JAHA.
Fibroamele sunt excrescenţe predominant benigne care se dezvoltă din ţesutul muscular al uterului.
Office of Women’s Health din Statele Unite notează că până la vârsta de 50 de ani, aproximativ 20% şi posibil până la 80% dintre femei vor dezvolta fibroame.
Autoarea studiului, Julia D. DiTosto, masterandă şi doctorandă în epidemiologie la Perelman School of Medicine, din cadrul Universităţii din Pennsylvania (UPenn), a subliniat că aproape 26 de milioane de femei aflate înainte de menopauză din Statele Unite sunt afectate de fibroame uterine, multe dintre ele fără simptome, însă, în ciuda prevalenţei ridicate, aceste formaţiuni rămân insuficient studiate şi slab înţelese.
Ea a menţionat că unele studii au arătat că fibroamele şi bolile cardiovasculare pot împărtăşi aceleaşi căi biologice, inclusiv proliferarea celulelor musculare netede, acumularea excesivă de ţesut conjunctiv fibros, calcificarea şi răspunsurile inflamatorii. Totuşi, cercetările anterioare au fost limitate de eşantioane mici, puţin diverse, şi de metodologii care nu au permis concluzii solide.
Pentru a acoperi aceste lacune, echipa a folosit o bază de date americană de informaţii de sănătate din perioada 2000–2022, cu urmărire pe termen lung. Au fost analizate datele a peste 450.000 de femei cu fibroame uterine (vârsta medie 41 de ani), comparate cu aproape 2.251.000 de femei fără diagnostic de fibroame.
Pe parcursul următorilor zece ani, cercetătorii au urmărit apariţia bolii coronariene (inclusiv infarctul miocardic), a bolilor cerebrovasculare (accident vascular cerebral/ AVC şi afecţiuni înrudite) şi a bolii arteriale periferice.
După zece ani de urmărire, femeile cu fibroame au avut un risc mai mare pentru toate cele trei tipuri majore de boală aterosclerotică.
Riscul de a dezvolta o boală cardiovasculară a fost cu 81% mai ridicat la femeile cu fibroame faţă de cele fără fibroame.
La zece ani, peste 5,4% dintre femeile cu fibroame au avut un eveniment cardiovascular, comparativ cu 3% în grupul fără fibroame.
Asocierea dintre fibroame şi riscul de boală cardiacă a fost prezentă în toate grupurile rasiale şi etnice analizate, inclusiv la femeile albe, de culoare, hispanice şi asiatice.
La femeile mai tinere, sub 40 de ani, riscul cardiovascular a fost cu 251% mai mare, adică de peste 3,5 ori mai probabil, în rândul femeilor cu fibroame.
Autorii au remarcat că asocierea dintre fibroamele uterine şi riscul de boală cardiacă a fost una deosebit de pronunţată, precizând, totodată că, sunt necesare cercetări suplimentare pentru confirmarea rezultatelor în alte populaţii înainte de modificarea ghidurilor de evaluare a riscului cardiovascular.
Rezultatele sprijină includerea unei abordări orientate spre sănătatea cardiovasculară în managementul pacientelor cu fibrom uterin.
Comentând rezultatele, dr. Stacey E. Rosen, preşedinte onorific al Asociaţiei Americane a Inimii şi director executiv al Katz Institute for Women’s Health din cadrul Northwell Health (New York), a arătat că studiul evidenţiază încă un factor specific care influenţează riscul femeilor pentru principala cauză de deces la acest grup - bolile cardiovasculare.
Ea a subliniat şi rolul important pe care medicii implicaţi în îngrijirea sănătăţii femeii îl pot avea în menţinerea sănătăţii cardiovasculare. Întrucât multe femei folosesc vizitele anuale la ginecolog sau la medicul de familie ca punct principal de îngrijire, aceste consultaţii oferă oportunitatea de a analiza nu doar sănătatea ginecologică, ci şi reducerea riscului cardiovascular, inclusiv la femeile fără alţi factori aparenti de risc.
Printre limitările studiului, autorii notează că unele femei din grupul de comparaţie ar fi putut avea fibroame nediagnosticate. Deşi s-au făcut ajustări pentru a ţine cont de posibilitatea subdiagnosticării, această limitare ar fi putut influenţa rezultatele într-o anumită măsură.
Studiul a inclus peste două milioane de femei (2.701.062), cu o vârstă medie de 41 de ani, dintre care 450.177 aveau fibroame uterine şi au fost comparate cu 2.250.885 de martore fără fibroame potrivite după caracteristici relevante.
Cercetătorii de la UPenn au analizat date din spitale, ambulatorii şi farmacii ale persoanelor cu asigurare medicală privată, folosind baza de date Clinformatics Data Mart (Optum), anonimizată.
Fibroamele au fost considerate prezente dacă apăreau în baza de date prin coduri medicale standard (ICD-9/10, CPT sau HCPCS) în două moduri: fie existau cel puţin două înregistrări separate pentru fibrom, la cel puţin o zi distanţă una de alta, fie exista o singură înregistrare de fibrom, dar aceasta era confirmată de o ecografie transvaginală sau un RMN pelvin efectuat anterior, într-un interval de 30 de zile.
Rezultatul principal analizat a fost apariţia unei boli cardiovasculare aterosclerotice majore. În calculele statistice, cercetătorii au ţinut cont de diferenţe între participante legate de date demografice, factori clasici de risc cardiovascular, probleme de sănătate mintală, istoricul reproductiv şi obstetrical, prezenţa cancerului, precum şi de frecvenţa utilizării serviciilor medicale şi a tratamentelor.
