Pentru numeroşi pacienţi cu edem macular diabetic (EMD), o complicaţie oftalmologică frecventă a diabetului, administrarea lunară de injecţii intraoculare poate constitui un obstacol terapeutic semnificativ, afectând aderenţa la tratament şi calitatea vieţii. Un nou studiu clinic sugerează o schimbare importantă în abordarea tratamentului: un antiviral uzual, administrat pe cale orală, ar putea oferi beneficii comparabile sau chiar superioare faţă de terapiile injectabile utilizate în prezent.
Edemul macular diabetic ste o complicaţie serioasă a retinopatiei diabetice, cea mai frecventă complicaţie oculară cauzată de diabetul zaharat, care poate duce la pierderea vederii centrale.
Un recent studiu clinic, de mici dimensiuni, sugerează că un medicament antiviral utilizat în tratamentul HIV ar putea deveni o soluţie convenabilă pentru pacienţii cu această afecţiune oculară gravă, oferind beneficii similare sau chiar superioare injecţiilor intraoculare.
Cercetătorii cred că medicamentul este eficient împotriva edemului macular diabetic deoarece blochează activitatea inflamazomilor, componente importante ale sistemului nostru imunitar. În mod normal, inflamazomii detectează prezenţa infecţiilor, însă au fost, de asemenea, implicaţi în dezvoltarea EMD.
„Un medicament oral care îmbunătăţeşte vederea în cazul edemului macular diabetic ar fi o descoperire revoluţionară, deoarece ar fi mai convenabil pentru pacienţi decât tratamentul frecvent, deseori lunar, cu injecţii direct în ochi”, a declarat dr. Jayakrishna Ambati de la Centrul Medical UVA Health (din cadrul Facultăţii de medicină a Universităţii Virginia, Statele Unite), citat într-un comunicat.
În acest studiu, 24 de pacienţi din Brazilia cu EMD au fost distribuiţi aleatoriu pentru a primi, timp de patru săptămâni, medicamentul antiviral cu administrare orală Epivir, cu substanţa activă lamivudină, produs de Viiv Healthcare - o divizie a grupului farmaceutic britanic GlaxoSmithKline (GSK) -, sau un placebo, urmat de tratamentul standard, o injecţie cu Avastin (bevacizumab), al grupului elveţian Roche, administrată în zona transparentă şi gelatinoasă a ochiului, aflată între cristalin şi retină.
După patru săptămâni, capacitatea de a citi literele de pe un panou oftalmologic (optotip) s-a îmbunătăţit cu 9,8 litere, echivalentul a aproximativ 2 linii pe panou, în grupul care a primit medicamentul oral, în timp ce în grupul placebo a scăzut cu 1,8 litere.
La patru săptămâni după injecţia cu tratamentul standard, pacienţii care primiseră anterior medicamentul oral au prezentat o îmbunătăţire de 16,9 litere, adică mai mult de 3 linii pe panou, în timp ce grupul care a primit doar tratamentul standard injectabil a înregistrat o îmbunătăţire de doar 5,3 litere.
Medicamentul HIV inhibă o etapă timpurie în procesul inflamator care duce la EMD, au explicat cercetătorii într-un raport publicat marţi în revista Med, a grupului Cell Press.
Acest mecanism de acţiune este diferit de cel al tratamentelor existente, „deci am putea dezvolta şi combinaţii de tratament”, a precizat dr. Ambati.
Rezultatele sugerează că medicamentul oral ar putea fi eficient atât ca monoterapie, cât şi în combinaţie cu tratamentul injectabil standard.
Monoterapia pe cale orală ar putea reprezenta o soluţie importantă pentru pacienţii din zone cu acces limitat la medici specialişti sau pentru cei care nu îşi permit ori nu pot ajunge lunar la un medic specialist pentru consultaţii oftalmologice.
„O pastilă orală de 20 de dolari pe lună sau chiar mai ieftină, care îmbunătăţeşte vederea la fel de mult sau chiar mai eficient decât terapia cu injecţii oculare ce pot costa până la 2.000 de dolari pe lună, ar putea avea un impact semnificativ atât pentru pacienţi, cât şi pentru sistemele de sănătate”, a explicat medicul.
Studiile viitoare cu acest medicament vor trebui să includă un număr mai mare de pacienţi şi să aibă o durată de monitorizare mai mare de opt săptămâni, spun autorii. Cu toate acestea, cercetătorii sunt încurajaţi de semnele promiţătoare observate în testele iniţiale.
De exemplu, cercetătorii subliniază că medicamentul a dus la o îmbunătăţire a vederii nu doar în primele patru săptămâni – când, în mod obişnuit, apar cele mai vizibile rezultate în cazul edemului macular diabetic –, ci şi în următoarea lună, menţinând efectele benefice pe termen mai lung.
„Am dezvoltat o versiune mai sigură a medicamentului, denumită K9, care blochează inflamazomii fără potenţialele efecte adverse asociate medicamentului”, a mai spus dr. Ambati, care este şi profesor în cadrul Departamentului de Oftalmologie al Facultăţii de Medicină de la Universitatea Virginia.
Noile descoperiri apar la scurt timp după ce cercetările echipei conduse de dr. Ambati au evidenţiat o altă constatare importantă, conform căreia medicamentele folosite în tratamentul HIV ar putea reduce semnificativ riscul de apariţie a bolii Alzheimer.
Echipa a constatat anterior, prin analiza unor baze mari de date a asigurărilor de sănătate, că aceste medicamente, denumite inhibitori nucleozidici ai transcriptazei inverse (NRTI), pot reduce şi riscul de diabet şi degenerescenţă maculară.
Cercetările au fost susţinute de Institutul Naţional pentru Ochi şi Institutul Naţional pentru Îmbătrânire din cadrul Institutelor Naţionale de Sănătate (NIH) din Statele Unite.
